- Ai zis bine pana acum.. Si am zambit larg, insa atentia ne-a fost atrasa de rochia lunga a Dianei. parul ei era strans intr-o coada, lasandu-i fruntea libera. Era machiata usor strident, iar rochia ei cu animal print nu putea sa nu treaca prea usor neobservata.
- Heeei fetelor! Zise ea, aratandu-si dintii albi.
- Heilaau! Am zis eu entuziasmata, simtind cum adrenalina iarasi mi se acumuleaza in vene.
- Hai sa ne asezam totusi pe o banca. Zise Andrada. Pana incep sa vina mai este ceva, nu?
Am incuviintat si am gasit o banca aproape de restaurantul Rose. Domnea o liniste mormantala, ce parca imi sugruma beregata. Priveam ceasul din 5 in 5 minute si credeam ca infinutul facuse pact cu timpul, iar ei erau dispusi intr-o lume a incetinitorului. Diana avea arta distragerii. ma ajuta foarte mult faptul ca incepuse sa ma intrebe despre Alex Ciucu,
- Si? Ai mai reusit ceva saptamana asta?
Si i-am povestit cele intamplate.
- Oau. Ar trebui sa vorbesti cu el in seara asta.
- In seara asta!? Ei vor fi inauntru, la banchet noi vom sta doar vreo doua ore pe terasa cu ceilalti oameni normali.. Nu pot sa merg acolo si sa zic: Ciucu, tu, eu tre sa vorbim! Am pufnit in ras, facand fetele mele amuzante, caracteristice.
- Ma rog, promite-ne ca vei merge si vei clarifica cu el pana la urma.
- Probbail ca nu, dar fie.
- Si zi-mi despre el.
- pai are gusturi bune in muzica. Adora sa conduca, ii plac sporturile.
- Ce masina ziceai ca are ?
- De ce ar conta? Intreba Andrada care parea parca distrasa de gandurile ei care frematau.
Si i-as fi raspuns, daca nu in acel moment, Alex Serban cu un trandafir rosu, imbracat intr-un costum gri traversa pe partea cealalta spre restaurant. parea grabit, oarecum vesel. In urma lui o doamna in varsta mergea agale cu un aparat foto.
- Cred ca e mama lui. Am afirmat urmarind in ce parte va merge.
Toate taceam. Si atunci o idee imi fulgera mintea tulburata de aparitia lui Serban. A trebuit sa o impart cu fetele.
- Unde va merge el vor fi si restul.
- Cum asa? intreba Diana, sincera, nestiind din lipsa ei de experienta cu restul gastii.
- Asa sunt ei. Am spus compatimitoare, implinita ca reuseam sa le stiu micile tabieturi.
Si probabil ca am fi continuat sa ne uitam cine mai vine, daca Elena nu ar fi inceput sa ne sune si sa ne zica la telefon ca nu va mai putea ajunge la ora 7 si ca vine in jurul orei opt. Astfel, distrasa de mobil, grupuri intregi au venit, iar ceilalti s-au pierdut prin multime, eu trebuind sa imi caut prietenele pentru a le saluta si afcae poze!
∞
- zambiti! Si astfel am oferit unul dintre cele mai putine zambete din acea seara.
Poza aceea cu Georgiana probabil ca avea sa ramana amintire pentru multi ani.
- Distractie placuta!
- Multumesc. Ne vedem.
- Chiar Alexandra va veni cu prietena ei?
Cap. 56 - Banchetul
Începe de la început
