Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XXIV

Mă simțeam ușor hipnotizat de culoarea ochilor săi. Nu știu dacă orice înger ar fi avut aceiași influență precum o are el asupra mea, însă totuși el avea ceva special. Mă pierdeam în privirea sa. Arăta atât de inocent și drăguț... la naiba, sexualizam totul.

—E ok, spun și mă apropii de scaunul pe care mi-am lăsat geaca.

Se făcea seara deja, era si timpul sa plec. Nu îmi doream ca Nath sa se simtă ca și când eu aș încerca să mă bag cu forța. Cred ca am stat destul deși... Mă simțeam puțin vinovat. La naiba, nu aveam vagă de idee cum sa acționez. Mereu mă făcea cum mă taie capul, însă acum încercam să mă comport normal si chiar nu puteam.

—Pleci? Întreabă și mă urmărește cu privirea curios cu o notă vagă de dezamăgire în glas.

Îmi trec limba peste buze și îi returnez zâmbetul.

—Oh, păi este seară și nu vreau sa te deranjez. Stai calm și dacă îți crește temperatura, să iei din sirop. Nu este atât de dificil, îl anunț și îi ciufulesc părul.

Mă apucă de mână și mă trage la el in pat. Deși era destul de mic și firav, avea putere. Sau poate doar eu m-am lăsat convins prea ușor. Nu știu, însă întrebarea era acum De ce?

—Te rog, stai... e prima mea răceală, îmi este frică. Nu mă deranjezi, murmură și își mușcă buza inferioară.

Își fixă ochii asupra mea și înghiți în sec. Cine dracu i-a permis să arate atât de bine. La naiba, cum puteam sa refuz ceva ce îmi doream și eu cu adevărat?

—Mai stau puțin, îi răspund și mă așez lângă el.

Bărbatul da negativ din cap și trage jacheta jos de pe mine. Îmi simțeam fiecare celulă din corp sărind. De ce mă atingea? De ce naiba făcea asta? Mă simțeam atât de ciudat si voiam atât de multe.

—Of, nu! Vreau sa te culci cu mine! Adică... Stai, nu, asta sună greșit. Adică sa te culci in pat, lângă mine...Sa dormim împreună, nu sa facem...ohhh! Asta, desigur, dacă nu ai altceva de făcut. Înghite în sec agitat și eu chicotesc.

Iau termometrul din mâna lui și mă prefac că n-am auzit ceea ce tocmai a spus. Inima și așa bătea ca nebuna fără ca el sa își fi deschis gura. Nu știu dacă se comporta atât de drăguț doar cu mine sau s-ar fi comportat așa chiar dacă ar fi venit Maia, în schimb.
Mă calmez când observ ca temperatura i-a mai scăzut. Acum avea 37,5°, încă era destul de mare, dar cel puțin am progresat.

—Nu am nimic de făcut. Temperatura ti-a scăzut, ești obosit? Îl întreb și sar din pat să aprind lumina.

Acum se făcuse întuneric, deoarece soarele apuse deja. Totul părea atât de ciudat... ideea de a dormi împreună cu Nathaniel mă cutremura. Mă simțeam ciudat, nu știam cum sa explic. Aș fi vrut sa fi putut, totuși.

—Puțin, dar nu îmi este somn. Spune-mi despre tine, despre cum este in iad și despre cum sunt diavolii, mă roagă visător.

Îmi mușc interiorul obrazului. Nu mă așteptam la această întrebare. Lui chiar îi păsa sau doar voia să facă conversație cu mine? Nu știu ce i-aș putea spune.

—Hm, păi sunt doar un diavol simplu. De câțiva ani buni voiam sa mă duc pe pământ, deoarece mă cam plictisesc acolo. Gen, îmi place sa îmi petrec timpul cu alți diavoli, însă deja devine precum o rutină. Cu greu, sincer sa fiu, mi-am convins părinții sa vin pe planetă. Tata are impresia constată că am de gând să distrug planeta, râd și îmi trec degetele prin părul său.

Îmi urmărește curios degetele.

—Un simplu diavol? Nu ești simplu. Ești categoric mai interesant și mult mai înțelegător. Mă bucur că te-am cunoscut pe tine în loc de vreun alt diavol. Toți par așa înfricoșători...Nu știu prea mulți, știu doar nume din auzite, tu l-ai văzut vreodată pe Lucifer? Mă întreabă și își lipește spatele de pieptul meu.

Simt furnicături in tot corpul meu. Nu eram obișnuit ca Nath sa se comporte atât de drăguț cu mine.

—Îl știi pe Lucifer? Îl întreb uimit, iar el chicotește.

—Te rog, n-ai putea sa crezi cat pot sa bârfească îngerii. A fost un înger căzut totuși. Am auzit ca cică s-a și căsătorit, ba ca are chiar copil. Mereu am fost curios dacă este adevărat, însă am auzit și de asemenea ca este malefic. Că dacă vede un înger, vrea sa îl ucidă. Niciodată nu aș vrea să îl întâlnesc pe el sau pe oricine care are vreo legătură cu el, îmi explică.

Îmi arcuiesc sprâncenele. Nu mă așteptam ca în rai sa fie tata o temă atât de aprigă de discutat.

—Păi este adevărat. S-a căsătorit și are un copil, un fiu mai exact, chicotesc și îmi trec degetele prin păr.

Nathaniel îmi urmărește curios fiecare mișcare. Cu privirea sa constată pe mine îmi era frică să nu fac o prostie.

—Oh, l-ai cunoscut cu adevărat? Întreabă curios și uimit.

Surâd. Nu i-aș fi spus adevărul, însă îmi era ca Maia sa îi zică oricum. Nu cred ca mai este mult până va afla unul dintre ei despre celălalt ca nu este om. Iar după asta, totul va veni de la sine.

—Defapt Lucifer este tatăl meu, îi răspund pe un ton serios și zâmbesc vag.