Cap. 53 - Un zambet de o alta marca

Comenzar desde el principio
                                    

Aproape cand trebuia sa intru in partea liceului cu marea cancelarie, Andrada izbucni in ras.

- Ce naiba ai?

- Fata, tu nu ai vazut?

- Ce sa vad? am zis zambind, curioasa.

- Alex s-a inrosit si nici macar nu era atent la ce bombanea restu gastii...

- Andrada termina. Poate ii e cald..

- Cand vei inceta sa negi asta?

- Andrada eu..

- Aici erati fetelor!  Striga doamna Sava, oprindu-mi vorbele pe care voiam sa i le adresez Andradei, ce parea adancita in subiectul ''Alex''.

- Poftiti cafeaua si restul.

- Multumesc. La ora s-ar putea sa iti cer ajutorul pentru pregatirea mesei festive pentru o clasa de a 12 a.

- Sigur.

- Bine. Te voi cauta eu.

Si am plecat, incercand sa imi mentin fusta uniformei dreapta si lipita de picioare, cand urcam treptele spre clasa mea. Inauntru caldura ma facea sa ma gandesc ca avea sa ma astepte o saptamana caniculara, lunga si plina de evenimente memorabile. Cine s-ar fi gandit ca exact asa avea sa fie!?

                                                                                                                                                          ∞

Stateam in fata usii de la cancelarie cu un platou de prajituri cu ciocolata, vanilie si menta ce miroseau atat de bine, incat papilele mele gustative ar fi inceput sa le doreasca gustul, asta daca nu venea profesoara de desen  langa mine si imi zambi cum face deobicei.

- Mayla, deci tu esti draguta care ne va ajuta cu platourile?

- Sarut mana. Chiar in persoana.

Imi placea mult de dumneaei. Optimista, deschisa, mereu dornica sa ma ajute si sa imi dea vreun sfat matern sau ceva de genul acesta. O persoana caruia ii poti spune profesor din toate punctele de vedere, pentru ca mai intai e om si apoi profesor.

- Pe aici. Spusese doamna Sava, in timp ce cardiganul ei din ultima coletie franceza iii acoperea partea dorsala, ce era destul de expusa in fusta cu un slit prea adanc. Pasii nostri se indreptau in urma tocurilor zgomotoase.

- Draga mergem la B in clasa ca e singura sala libera.

- Si cei de la H au deasupra lor, nu? Rostise Sava.

- Da.

- Pefect atunci.

Stai! Cum adica B? 10 B 11 B sau chiar 9 B dar nu poate fi 12 B, nu?

Si raspunsul venise, cand ne-am oprit in fata clasei 12 B. Minunat. Cineva chiar se juca cu mine.

Clasa era goala. Cateva caiete stateau aruncate pe marginea catedrei, langa vreo 3 platouri cu alte prajituri, pahare in pungi, lingurite de unica folosinta si lista putea sa continue.

- Aranjezi tu cu cu Mayla platourile, iar eu ma duc dupa cafea.

- Sigur draga. Spusese profesoara de desen, in timp ce isi lasa sacoul purpuriu pe marginea unui scaun, ce apartinea primei banci. In clasa o caldura molesitoare imbibata cu un parfum tare amestecat cu mai multe esente ma facea sa devin melancolica, drogata de visele si imaginile ce imi treceau prin fata ochilor.

- Unde sunt elevii? Am intrebat curioasa, cu gandul ca scapasem de ora de psihologie.

- In amfiteatru. Isi pregatesc discursurile pentru examen.

Jocul destinului Vol. IDonde viven las historias. Descúbrelo ahora