capitolul douazeci si cinci

3.7K 373 15
                                    

caracterul lui Carter este jucat de Kristen Stewart dar cu par blond. Nu o luati in nume de rau! 

Carter's POV (din punctul de vedere a lui Carter)

Stateam aici, in fata acestor creatori care pareau cam flamande. am vrut sa imi arat curajul, dar ca sa fiu sincera, tot ce am facut a fost sa fac un pas in spatele lui Harry. ''Ce facem? Ei nu se asteapta de la noi sa ii omoram pe toti!'' am soptit, dar cred ca a fost putin mai tare decat credeam.

''Haide,'' a raspuns, facand cativa pasi in fata. L-am urmarit ezitant, inca inspaimantata de privirea lor inspaimantatoare. Practic m-am lipit de mana lui Harry, corpul meu tremurandu-mi incet. Cu cat ne apropiam, auzeam mai clar mormaitul lor. Se uitau la noi ca si cum urma sa ne sfasie.

''In regula'' a inceput Harry, intorcandu-se de la creaturi ca sa dea fata cu mine. ''Cand spun 'pleaca', fugi pe acolo'' si a aratat cu degetul spre dreapta mea. ''O sa fug in cealalta parte. Ei urasc cand cina lor incearca sa scape,'' a chicotit el. Am ignorat mica lui gluma si i-am urmat ordinele. ''gata?''

Am dat din cap si imediat el a spus ''pleaca''. M-am intors repede de la creaturi nelinistindu-i destul de tare. Si am realizat ca in fata mea se vedea un perete inalt, care m-a surprins neplacut. Mi-am pus mainile pe perete ca sa nu intru in el. Cand m-am intors, mi-am dat seama ca toate creaturile m-au urmarit pe mine in loc sa il urmareasca pe Harry. Probabil daca te gandesti destul de bine, te poti face invizibila.

''Harry!'' am urlat cand un grup de oameni ieseau repede dintr-un club.

''Stai nemiscata, Carter. Daca stai nemiscata, ei sunt destul de prosti incat sa creada ca ai disparut.'' Mi-a raspuns Harry din spatele adunaturii de creaturi. Stateam nemiscata, se holbau la mine, facandu-ma sa ma simt incomfortabil. Dar, incet, a inceput sa functioneze. S-au dat brusc in spate, fara ca macar sa-mi mai recunoasca prezenta. Chiar cand ma gandeam ca totul urma sa fie bine, o sirena puternica s-a auzit ceea ce i-a facut sa se intoarca inapoi.

Au fugit in jurul locului, tipetele insuportabile ma faceau sa asurzesc. Am simtit ca cineva ma tragea de mana. M-am intors si am realiza ca era Harry care ma tragea spre un bar. Ma simteam in siguranta fiind langa el, el fiind mai aproape de mine decat au fost creaturile.

''Aici, sari peste tejghea,'' mi-a soptit el in ureche ca sa aud. Am dat din cap si el m-a ajutat sa sar si apoi a sarit si el. Amandoi ne-am lasat in jos, stand in spatele tejghelei, chiar cand am auzit usile de la intrare deschizandu-se. M-am apropiat mai tare de Harry, ingropandu-mi fata in gatul lui. El mi-a prins mana si a strans-o tare.

''Ce naiba s-a intamplat aici?'' o voce severa a intrebat, strigatele disparand, oarecum.

''Doar cauta locul naibii.''

Mi-am intors capul spre Harry si m-am uitat la el cu ochii largi deschisi. A dat din cap determinat, gandindu-se ca ei n-aveau de gand sa se uite dupa tejghea. Dar, apropiindu-se, nu mi-am putut tine frica prea tare in frau.

''Verifica barul,'' a mormait cineva. Acum este momentul cand am inceput sa ma sperii. Mi-am strans mai tare stransoare mainii lui Harry, ajungand sa-i opresc circulatia sangelui. Lanterna a luminat spre bar pe toata partea din stanga mea, si se apropia incet de locul unde stateam noi. In ultimul moment, Harry m-a luat prin surprindere, prinzandu-mi fata si lipindu-si buzele de ale mele. N-aveam alta alegere decat sa accept sarutul, buzele lui imi creau dependenta.

''Ei bine, uite aici,'' a vorbit o voce, intrerupand sarutul nostru grabit. Harry n-a vrut sa se dea la o parte, dar cand a facut-o, a evitat lumina lanternei care era pe noi. ''Camasa portocalie si pantaloni bufanti.''

''Noi am crezut ca este Halloween'' a spus Harry primul,fara sa reziste sa isi arate chicotitul.

''E mijlocul lui aprilie,p***a!'' a urlat ofiterul, facandu-i pe mai multi ofiteri sa se apropie de mica scena care se desfasura.

''Deranged'' [Română]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum