''Deranged'' [Română]

capitolul saptesprezece

Carter's POV

El se uita le perete, iar eu ma uitam la el. I-am vazut pumnii inclestandu-se si falca strangandu-se. ''Ma iau la inchisoare,'' vocea lui a devenit mai groasa, mai groasa decat de obicei. ''Au facut cateva teste. Ce pot sa spun; am fost dependent de curve si droguri.'' un mic ranjet a aparut pe buzele lui pentru ca am renuntat la a-l privi. ''acum, acum'' a soptit el, prinzandu-ma de falca ridicandu-mi capul in sus.

S-a aplecat in jos si n-am avut altceva de facut decat sa ma uit la scanteile de foc din ochii lui negrii. ''Nu fi bosumflata, draga mea.''

''Nu eram bosumflata,'' am murmurat, jenata. Chiar eram bosumflata?  brusc a chicotit si s-a apropiat de mine asa ca nasurile noastre se atingeau.

''Sper ca nu ai uitat arsura de pe mana ta,'' s-a incruntat, mi-a prins mana si a atins arsura. Am tresarit cand am simtit atingerea lui.

''N-am uitat,'' am soptit.

''Bun,'' a spus el putin aspru. ''Acum, nu o sa uiti ca esti a mea, asa e?'' a mormait el brusc.

''N-Nu'' am raspuns eu repede, balbaita. Ranjetul lui bine cunoscut a aparut inca odata si oricat de ciuda ar suna, s-a intors si s-a indepartat. Stateam acolo, m-am incruntat. Eram confuza si socata. Bila mica de foc care s-a aprins in coltul peretului mi-a atras atentia. M-am indreptat spre ea, am inceput sa tremur cand l-am vazut pe Harry, a reusit apoi sa dispara fara sa observ.

Am ingenuncheat, uitandu-ma la focul care a inceput sa arda. A adus lacrimi in ochii mei, caldura incalzindu-mi fata. Am ajuns sa il ating, dorindu-mi, ciudat, sa simt durerea care mi-ar putea-o aduce la mana mea tremuranda.

''Nu-l atinge!'' am auzit o soapta. ''Crezi ca o sa ii placa sa vina inapoi la o fata moarta situata in foc?''

''fa-o!''  o alta voce m-a facut sa tresar. Dar unde s-a dus Harry?  Devin deja nebuna si nu au trecut cinci minute de cand s-a ratacit. ''Termina-ti viata si cu asta o sa mergi mai departe. O sa fi fericita in cer cu Dumnezeu. El o sa te protejeze de acest monstru oribil.''

''El nu e un monstru,'' mi-am soptit mie. Nu conteaza cat de mult mi-a durat sa ma conving pe mine ca nu este, o mare parte din minte continua sa creada ca este. Ochii negrii, semnul de pe mana mea, cladirea care ardea. El a creat focul, a gasit bucurie in a strica lucrurile.

''recunoaste, papusa.''  vocea nervoasa a chicotit. ''El e un monstru diabolic.''

''Nu, nu, nu'' mi-am inclestat eu dintii, uitandu-ma la foc ca si cum el ar vorbi.

''Da-i drumul, atinge-l.''

Varfurile degetelor imi ardeau la cativa centimetri de foc. Brusc, toata mana mea a inceput sa ma inpete chinuitor. M-am uimit si am incercat sa sting focul scuturandu-mi mana.

''Ajutor!'' Am strigat din ras puteri, sperand ca Harry m-a auzit. Mi-am scuturat furioasa mana cand focul a inceput sa se raspandeasca pana la pieptul meu. ''Te rog,'' am spus cu o voce panicata, plangand.

''Oops''  Am auzit aceeasi voce amuzata cand ma luptam. Nu-mi puteam simti mana, mi-am simtit-o amortita. Si apoi, n-am mai putut sa imi simt umarul. M-am dat in spate, impiedicandu-ma in piciorul meu amortit.

''Harry!'' am mai strigat odata., focul imi ardea intregul corp. Nu mai pot suporta durerea prea mult. Dar apoi mi-am simtit ochii inchizandu-se, focul imediat a disparut. Am auzit strigate cand m-am simtit ca si cum cine mi-ar muta cu grija corpul. Mi-am deschis putin ochii grei, si am intalnit pieptul cu sange.

Mi-am inclinat capul un centimetru si am vazut cine ma tinea. Parea ca ne miscam, sau fugim. Privirea lui era atintita in fata noastra, s-ar fi uitat la mine si doar pentru cateva secunde. Capul se misca incet pana cand n-am mai putut sa-l mai misc si simteam durerea fierband. Noi nu eram in tunel; eram inconjurati de copaci.

In imaginea mea neclara, am putut sa vad un teren albastru. M-am luptat sa imi tin ochii deschisi, auzind mai multe strigate slabe. Am crezut ca s-a terminat cu mine, cei nouasprezece ani ai mei de trait aveau sa se termine cu moartea. Dar, gandul mi-a zburat din minte cand mi-am simtit corpul peste o cada plina cu gheata. Ochii mi s-au deschis, am tresarit speriata.

Ochii au nceput sa ma doara cand mi-am deschiz gura ca sa respir, simtind doar apa in plamani. Ceva m-a tras afara si am respirat disperata dupa aer, tusind in continuare. Am fost culcata pe un rau mic, Harry stand langa el. Am inceput sa plang.

''Era sa mor'' m-am plans eu. ''Nu vreau sa mor, Harry.'' I-am spus sincer.

''Nu vei muri,'' a soptit el, scotandu-ma incet din rau. M-a carat pana la un copac mare, m-a pus jos cu spatele sprijit de el. Mi-am scuturat capul si m-am uitat la el.

''Nu-mi pot simti mainile. Nu pot sa simt nimic,'' am soptit, uitandu-ma la ochii lui negrii. Barbia imi tremura cand m-am scuturat nervoasa.

''O sa fi bine, iti promit,'' a mormait el, punandu-se langa mine. Era o mare tacere si peste cateva minute inima a inceput sa imi bata normal.

''Nu suntem in tunel,'' am spus incetisor, corpul continua sa ma doara. Cu fiecare miscare a ochilor, aduce mai multa durere nedorita.

''Mda,'' a oftat el, trecandu-si frustrat mana prin par. ''Te simti ceva mai bine?'' m-a intrebat.

''Intr-un fel,'' am mormait eu, ridicandu-mi bratul ca sa ma holbez la mana mea rosie cu mov.

''Asta e bine,'' a spus el, aratand ca nu sta confortabil cand rogid, drept.

''Tu te simti bine?'' l-am intrebat. Statea in liniste, lasandu-si un lung oftat. ''Harry-''

''Vreau sa te sarut,'' a izbucnit el. Ochii mi s-au marit la auzul izbucnirii. Nu este exact ceea ce ma asteptam sa aud de la el. ''Vreau sa te sarut al naibii de tare, Carter.''

''sunt...sunt demonii de acord cu sarutul?'' am intrebat nervoasa. Inima a inceput sa-mi bata din nou foarte tare. Pumnii lui s-au inclestat pana au devenit albi.

''Sunt demonii de acord sa avem sentimente?'' a intrebat inapoi, holbandu-se la copacul mic crescut in fata noastra.

''E-eu nu stiu.'' am soptit.

Si-a intors incet capul, uitandu-se in sfarsit in directia in care stateam eu. ''Inainte nici eu, doar lasa-ma, la naiba, sa te sarut,'' a mormait el, apoi mi-a cuprins fata intre mainile lui uscate, sangeroase. Mi-a tras fata mai aproape si am ignorat durerea. Intainte puteam sa ma gandesc la orice altceva, buzele lui s-au lipit de ale mele, facandu-ma sa-mi inchid ochii.  Am auzit sunetul unei crengi cazute langa noi, dar puteam sa fiu atenta doar la faptul ca ma saruta.

Limba lui a intrat in gura mea, miscandu-se repede. Spatele meu era lipit de scaun si ma durea dar el continua sa ma sarute pana cand n-a mai avut oxigen. M-am tras mai departe, mi-am deschis ochii in timp ce ai lui au ramas inchisi.

''Stii,'' respira el greu. ''Povestea aia de rahat; un simplu sarut poate sa rupa un blestem.''

''Da'' m-am incruntat eu. ''Si crezi in ea?'' Privirea mea era atintita spre cum isi deschide incet pleoapele. Ma holbam la ochii lui verzi, fascinata de culoare si de faptul ca nu mai era negrii.

''Acum da.''