capitolul nouasprezece

4.7K 479 28
                                    

Ma aplec catre atingerea sa usoara, dar totusi dura. "Daca te vor rani?" Am soptit.

"Nu iti face griji pentru mine," Mi-a raspuns, privind si fiind atent la creaturile care nu faceau nicio miscare.

O spune ca si cum este cel mai usor lucru de facut.

"Daca eu nu imi pot face griji pentru tine, atunci nici tu nu iti poti face griji pentru mine," Mi-am incruntat sprancenele in timp ce incercam sa il testez. S-a uitat intr-un final in jos la mine, o privire fixa si severa aparand pe fata sa. Luandu-ma prin surprindere, el mi-a prins fata si si-a lipit buzele sale de ale mele. Mi-a luat un moment inainte sa raspund puternicului sarut. Am stat asa o clipa, sarutandu-ne in timp ce el degaja putin din furia pe care eu i-am provocat-o.

Cand mi-a dat drumul, a continuat sa ma priveasca. I-am oferit o privire de Nu am facut nimic, iar el doar clatina din cap. "O sa continui sa ma ingrijorez pentru tine pana cand ei imi vor sapa nenorocitul de mormant."

Priveam jos, catre pamantul noroios in timp ce ploaia ne acoperea. I-am simtit dintr-o data mainile prinzandu-mi maxilarul, ridicandu-mi capul astfel incat ne puteam privi in ochi. Mi-am deschis gura ca sa vorbesc, cand am fost luata prin surprindere de un tipat puternic, terifiant. Din instinct, mi-am lipit trupul de al lui Harry, teama venind la fel de repede cum a si plecat.

Harry si-a strans bratele in jurul meu, ingustand stransoarea in timp ce se uita lung la infricosatoarele creaturi. Trupul meu tremura de teama, dar si pentru ca era rece si ploios. "Doar fugi, bine?" Mi-a soptit, eliberandu-ma din stransoarea sa.

"Sa alerg in josul dealului?" Am intrebat, uitandu-ma la el. A aprobat repede din cap si mi-a dat drumul.  Am privit inapoi la creaturile care au format o linie ciudata.

"Fugi," A cerut Harry. De data asta, i-ar respectat ordinul si am fugit.  Aproape ca am alunecat pe dealul acoperit cu noroi. Puteam sa aud tipete si strigate venind din culme, dar nu am indraznit sa privesc in urma. Stiam ca Harry era in urma, cu creaturile urmarindu-l.

Puteam sa vad neatragatoarea parte a orasului in fata. Am luat-o la stanga,  pomenindu-ma din nou in padure. Lungile crengi ale copacilor se agatau de hainele mele de pacient in timp ce incercam sa merg mai departe. Numele meu spus de Harry a rasunat in padure, iar eu m-am oprit brusc.

"Harry!" Am tipat inapoi, asteptand un rapuns. M-am intors, sperand ca-l voi zari. Inima aproape ca mi s-a oprit cand o mana mi-a acoperit gura, un marait urmand dupa. M-am zbatut sa ma eliberez de aceasta misterioasa creatura sau persoana, nu stiam sa spun ce era. Am continuat sa ii mormai numele lui Harry; atingerea acestei chestii imi ardea pielea ranita.

"Carter!" Vocea lui Harry racni mult mai aproape decat data trecuta. M-am impins si am dat din picioare, stransoarea incordandu-se. "Da-i drumul."

Ochii mei s-au indreptat catre baiatul imbracat in haine de pacient patate de sange,  cu pieptul ridicandu-se in sus si in jos, in timp ce se uita la chestia din spatele meu. O lacrima s-a scurs din ochiul meu stang; doar privindu-l pe Harry m-a facut sa ma simt atat de usurata. Chestia din spatele meu s-a tensionat si si-a pus un brat in jurul gatului meu. "Am zis sa-i dai drumul!" Harry a tipat cat de tare a putut, izbindu-si pumnii de copacii de langa el; instant, pamantul s-a cutremurat de parca ar fi fost cutremur.

Chestia din spatele meu a stat pe loc, strangandu-si bratul, facandu-ma sa ma simt aproape de lesin. Ochii mei s-au inchis usor in timp ce ma zbateam pentru mai mult oxigen. Instantaneu, m-am simtit eliberata de ceva foarte puternic. A fost ca si cum practic ma aruncasem de pe un avion in timp ce am cazut la pamant. Mi-am inchis ochii, respirand greu.

Ochii mei s-au deschis putin cate putin in timp ce il vedeam pe Harry luptandu-se cu figura intunecata. Mana albastra a ajuns la Harry si l-a lovit drept in fata, aproape doborandu-l. M-am chinuit sa ma ridic in picioare murmurand dupa Harry. M-a privit, obrazul sau fiind colorat cu noante de rosu si mov. A fugit catre mine si m-a ajutat sa ma ridic inainte sa se intoarca catre neclara figura intunecata.

"Nu poti omori ingerul lui Dumnezeu," Harry a vorbit sfidator. Figura a facut un pas usor inapoi, inainte sa dispara intr-o brusca flacara. El m-a tras departe de foc si m-a tarat prin padure. Cuvintele sale continuau sa se repete in capul meu.

Nu poti omori ingerul lui Dumnezeu.

"L-la ce te refereai cu aia?" L-am intrebat usor pe Harry, gatul meu devenind uscat.

"Ce?" Si-a incruntat sprancenele, uitandu-se la mine.

"Ai spus... C-ca sunt ingerul lui Dumnezeu," I-am spus. El a aprobat amintindu-si si a zambit larg.

"Asta pentru ca esti," El a spus. "Ingerul lui Dumnezeu sarutand pacatosul diavolului, iubito," A chicotit.

Am privit in fata, fara sa scot niciun sunet. El s-a oprit si mi-a apucat bratul, fortandu-ma sa ma uit la el. "Nu mai fa fata aia. Nu e genul de fata pe care un frumos inger ar avea-o."

Vocea lui linistitoare mi-a provocat un zambet larg.  El a ras si mi-a privit buzele. Zambetul sau a tremurat de parca am fi fost hipnotizati.

"Te voi saruta," El a murmurat, facand un pas mai aproape de mine.

"Nu te voi opri," Am soptit, asteptand sa ii simt buzele peste ale mele. Cand s-a apropiat incet si chinuitor, mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau si m-am apropiat usor catre fata sa, astfel incat buzele mele sa le poata prinde pe ale sale. Limbile noastre s-aum impletit, iar eu ii puteam simti bratele strangadu-se mai tare in jurul taliei mele.

"Iubesc naibii sa te sarut," El a gemut peste buzele mele. S-a departat cu cativa centimetri inainte sa se intoarca la pozitia sa initiala. El a continuat sa ma sarute de la buze la gatul meu plin de vanatai. Am tresarit usor cand mi-am trecut degetele prin parul sau. A fost tandru in timp ce imi saruta gatul lovit.

"H-Harry," Am murmurat, auzind un alt geamat erupand din gatul lui. S-a tras usor in spate, deschizandu-si ochii in timp ce si-a lipit fruntea de a mea. "Daca ma/ne vor omori?" Lacrimile mi-au incetosat privirea la gandul urat.

"Aminteste-ti ce ti-am spus mai devreme," El a vorbit pe un ton jos. Am aprobat , iar lacrimile parca nu se mai opreau.

"D-dar nu pot sa nu imi fac griji pentru tine. Am sentimente," I-am spus.

"Ingroapa acele griji si hai aici," Si-a deschis bratele si practic am cazut in ele. Mi-am ascuns fata in pieptul sau si am lasat lacrimile sa curga. "Lasa ingrijoratul pe seama mea," Mi-a repetat. "Timpul pe care il avem, bucura-te de el cat poti, iar eu voi face la fel.  Nimeni nu va putea povesti lucrurile pe care le-am vazut. Ne urmam propria istorie, iubito. Doar aminteste-ti, ingerul lui Dumnezeu are nevoie sa fie protejat. Iar protectorul este, pe neasteptate, un pacatos din propria sa natura," A chicotit.

''Deranged'' [Română]Where stories live. Discover now