''Deranged'' [Română]

Capitolul treizeci si cinci

[din perspectiva nimanui]

Cei doi se uitau in fata, frica fiind evidenta pe fata lor.

''Ar trebuii sa mergem spre el. E ceva ce ne asteapta, simt asta,'' am mormait el, fara sa isi ia privirea de la tunel.

''Harry-''

''Haide, sa mergem,'' a oprit-o el brusc, mergand amandoi spre tunel. Ea s-a luptat in stransoarea lui, nevrand sa aiba de aface cu tunelul demonic.

''Harry, opreste-te!'' a implorat ea, bataile inimii iesindu-i din ritm. El a ignorat-o si cu cat se apropiau, ea se speria si mai tare. Nu conta ce zicea ea, el n-o baga in seama.

''Vezi? Suntem bine,'' a spus el cand erauin fata tunelului. Incet, ea s-a dus in spatele lui, scotandu-si putin capul ca sa se uite. Era liniste si ea putea sa jure ca a auzit brusc un sunet.

''A-ai auzit asta? Eu da,'' S-a balbait ea, inima batandu-i foarte tare.

''Esti doar paranoica, Carter,'' a chicotit el. I-a trebuit cateva momente ca sa observe ca Harry facuse doi pasi mari, stand chiar in fata tunelului mare.

''Harry! Te rog nu intra,'' a continuat ea sa il roage. El statea si statea, ignorandu-i rugamintile asa cum facuse si pana atunci.

''Il pot simti...uitandu-se,'' a soptit el, pe fata vazandu-i-se determinarea. ''Hey!''

''Ce faci?''

''De ce nu te arati, fraierule?''

Ea se uita socata, speriata sa vada cu cine vorbea el. El a avut dreptate cand a spus suntem in rahat. Si a durat doar cateva secunde ca sa primeasca un raspuns.

''Ooh, la naiba,'' a injurat el, brusc mergand in spate. ''Tocmai am spus asta?'' El s-a intors spre ea incruntat. Ea a dat din cap, imitandu-i expresia fetei.

''Esti bine?'' a intrebat ea cand l-a vazut impiedicat.

''Eu...eu nu stiu. Ma simt foarte ciudat,'' a soptit, punandu-si o mana pe cap si scarpinandu-se, sperand ca o sa ii treaca durerea de cap. ''Ma doare capul ca naiba!''

Ea a incercat sa vorbeasca cu el ca sa il linisteasca, dar nu mergea nimic. Asa ca ea s-a hotarat sa ii verifice capul. I-a gasit cauza; era o rana.

''Iti curge sange din cap.''

''Cum? Ce naiba,'' a inceput sa respire greu, uitandu-se in jur. ''Doamne, mi-e greata.''

''Pune-te jos,'' a spus ea repede, rezemandu-l de un trunchi de copac. Imediat ce s-au asezat amandoi, Harry si-a inchis ochii. ''Harry?'' S-a lasat inspre el si i-a scuturat umerii. I-a luat imediat pulsul, linistindu-se. Se simtea ca o prada. Era randul ei sa aiba grija de el si sa il protejeze.

Pana in acest moment.

O ruptura s-a auzit din spate. Inncet, s-a uitat peste umar, vazand doar copaci. Ea a suflat din nou usurata, dar n-a durat prea mult. S-a intors si a strigat de teroare din cauza a ceea ce vedea. S-a ridicat repede in picioare, a impins creatura cu putina incredere pe care o avea.

''Pleaca!'' a strigat ea, gonindu-l de langa Harry care era inconstient. Scheletul care arata ca o creatura se uita la ea, incercand sa n-o bage in seama. A marait nervos, nereusind sa isi indeplineasca misiunea. ''Shoo,'' a repetat ea ca si cum ar fi un gandac. El continua sa maraie catre ea, neplacandu-i ca ii statea in cale.

A pasit in spate si ridicandu-si capul pana la cerul negru, a strigat puternic. Ea si-a acoperit repede urechile si vazut ca mai multi apar din intuneric. Tot ce putea sa faca ea era sa ii vada apropiindu-se. inconjurandu-se in jurul ei, si-a amintit ce a facut data trecuta. Singurul lucru care era in mintea ei era sa il protejeze pe Harry.

S-a intors si a cazut in genunchi, a observat lipsa corpului inconstient. S-a uitat in jur si a vazut o creatura tragandu-l in tunel. Ea s-a ridicat imediat si s-a dus dupa ei apoi a realizat ca deja erau in tunel.

''Lasa-l sa plece!'' s-a plans ea. Creatura s-a oprit din schiopatat si s-a uitat, maxilarul contractandu-i-se si relaxandu-se. Ei se uitau la ea, frica crescandu-i in trup, lucru care le dadeau satisfacere. Ceva se miscase in coltul ochiului ei si cand s-a uitat spre locul unde era intins Harry n-a vazut nimic. El nu era acolo; panica s-a reinstaulat. ''C-ce...Ce i-ati facut?'' a strigat ea, indepartandu-se de creaturi. Stateau acolo, dizolvandu-se incet in aer.

Ea continua sa se uite socata.

Innebunesc?

Si-a frecat ochii si s-a piscat de piele, dar nimic n-a functionat. Singurul lucru la care se putea gandi era inconstientul si neprotejatul Harry. Asa ca ea a continuat sa ii strige numele, sperand la un raspuns. Putea sa fie in adancul tunelului. De aceea ii era ei frica.

A facut un pas in fata si parea ca toata lumea ei se dizolva. Se simtea ca si cum ar fi luat mai multe medicamente pentru nebuni care ii punea imaginatia in miscare.

''Unde sunt?'' a soptit ca pentru ea, uitandu-se in jur pentru ceva familiar. Totul era complet nou. Era in lanul de porumb cu o cale batatorita in fata ei. A mers pe ea, sperand sa-i gaseasca capatul. Doar a adus-o de unde a pornit.

Era pierduta in lanul de grau, fara sa-si explice cum. S-a lasat un genunchi si un suspin i-a scapat de pe buze, corpul fiindu-i obosit si fara energie.

***

Undeva in adancul tunelului, baiatul statea intr-o balta de transpiratie. El era treaz, complet confuz.

''Carter?'' a respirat el, ridicandu-si mainile ca sa simta ce e in jurul lui. ''Carter, unde esti?'' a intrebat el ridicandu-se in picioare. Inima atingandu-i pieptul. Un ras demonic s-a auzit din spatele lui, facandu-l sa tresara. El s-a intors dar n-a putut sa vada nimic.

''Baiatul meu, ea a plecat.''

El s-a incruntat, mainile ii tremurau gandindu-se la creaturile acestea urate torturandu-i frumosul inger. ''Ce i-ati facut?'' A intrebat el, dar tot ce-a primit a fost un chicotit.

''Raspunde la intrebarea asta nenorocita.''

''Am decis sa va dau voua ceva...spatiu.''

''Iti jur, daca te atingi de ea-''

''Ce se intampla daca am facut-o deja? Tipetele ei sunt muzica pentru urechile mele.''

Prinzandu-se de par, si-a inclestat dintii si a urlat. ''Ce naiba vrei de la noi?'' s-a plans el nervos.

''A fost o sarcina simpla,'' a chicotit El.

De a fura un suflet ponosit, unul trebuie sa ii fure singura speranta din viata ei sau a lui.