Capitolul patruzeci si trei

1.9K 212 12
                                    


Carter's POV

''Nu mai manca mancarea, pentru numele lui Dumnezeu!'' am spus, extenuata sa ii controlez Hobby-ul de a manca a lui Niall.

''Cine te-a facut pe tine regina castelului?'' a mormait el, bagandu-si fata in punga de chipsuri din nou.

''O sa te doare stomacul daca continui sa mananci,'' am spus, ignorandu-i intrebarea retorica. A ridicat din umeri si s-a uitat prin camerei.

''Cand se intoarce Frankenstein?''

''Nu e Frankenstein, tontule. Tu esti singura persoana care vede partea lui rea atat de usor, fara sa incerci. Practic, daca intrai intr-o camera in care el se afla deja, are vrea sa te loveasca brutal in fata,'' i-am spus clar, parand putin amuzata. Se uita la mine ca si cum as fii omorat o pisicuta.

''Ne-am intors!'' am auzit o voce puternica chiar inainte ca patru baieti sa intre in bucatarie cu multe plase de la magazin. Niall statea ca inghetat pe scaunul sau, am sarit in sus si mi-am pus mainile in jurul taliei lui Harry dupa ce a pus plasele pe tejghea.

''Esti bine, iubito?'' a chicotit el, sarutandu-ma pe frunte si imbratisandu-ma la randul lui puternic.

''Bine,'' am zambit, punandu-mi capul pe pieptul sau.

''De ce e blodul acolo, holbandu-se?'' si-a scrasnit dintii; si faptul ca ma imbratisadin ce in ce mai tare imi dadea de inteles cat de nervos era.

''N-am nici o idee,'' am mormait. Ma simteam prost, am speriat baiatul, desi n-am fost ea cea care l-a amenintat pe el in totalitate.

''Niall!'' a suierat Liam. ''Miscati fundul si ajuta-ne sa despachetam!''

Baiatul pal s-a tarat pana la plase si a inceput sa puna totul unde le era probabil locul.

''Hai aici,'' mi-a mormait Harry la ureche, tragandu-ma spre living.

''N-ar trebui ca macar sa ii ajutam cu plasele-''

''Le-am oferit mancare, pot macar s-o despacheteze.''

Am oftat cand el s-a asezat si m-a pus in bratele sale. Era teribil de dragalas, dar am incercat sa nu ii arat ca am crezut asta.

''Asa va fi?'' am intrebat.

''Ce vrei sa spui?'' puteam sa ii simt inima batand puternic.

''Noi, rapind practic patru baieti, ma rog, a fost decizia ta. Asa va fii pentru tot restul vietilor noastre? Le vei da drumul vreodata?'' eram doar curioasa.

''Asta e casa mea, Carter. Nu cred ca as putea sa o parasesc din nou.''

''Macar sa le dai drumul?'' mi-am pus capul pe umarul lui, strangandu-i tricoul. El a ras si a dat din cap.

''Care ar fii transportul nostru daca ei ar pleca cu masina, hm?''

''Bine punctat,'' am soptit, oftand. ''Deci ce? O sa ii tinem aici doar pentru ca au o masina?''

''Exact,'' mi-a zambit el larg. ''Vezi? Te prinzi repede!''

Mi-am dat ochii peste cap si mi-am trecut mana prin parul lui.

''Televizorul merge?'' am intrebat.

''L-am reparat ieri,'' mi-a raspuns, trecandu-si mana de sus pana jos pe spatele meu.

''Oh, cool,'' am spus. ''Inca cred ca ar trebui sa ii ajutam.''

''Am terminat,'' Liam si-a batut palmele cand a intrat in camera, restul baietilor urmandu-l ca niste catelusi speriati.

''Ce ziceti de un film?'' am exclamat, privindu-l pe Niall dandu-si ochii peste cap si restul oftand. Doar Harry a stat linistit.

''Nu diseara, iubito,'' a raspuns el intr-un sfarsit. ''Maine va fii o zi mare pentru noi.''

''De ce?'' e intervenit Louis, toti uitandu-se spre Harry.

''Vorbeam cumva cu voi toti?'' a mormait el.

''De ce?'' le-am repetat eu intrebarea, aproape mustrandu-l pentru grosolania asta.

A oftat lung si si-a ridicat umerii.

''Mergem la vanat.''

''Nu avem pusti.''

''Nu genul ala de vanat. Cautam lemne.''

''Lemne?''

''Da, e nevoie sa repet si pentru voi, restul?'' Harry se uita spre ei.

''Pentru ce avem nevoie de lemne? E deșertul afara!''

''Trebuie sa construim o magazie, blondule,'' a raspuns Harry, uitandu-se spre ei si vazandu-i curiosi dar a preferat sa ii ignore.

''D-dar-''

''Ora de culcare,'' a spus el, speriindu-ma putin cand s-a ridicat si m-a dus spre dormitor.

''E inca zi afara!'' i-am spus.

''Atunci ar trebui sa tragem perdeaua sau s-o lasam asa cum e,'' a ridicat el din umeri. Am oftat cand m-a pus pe pat, dandu-si jos tricoul si pantalonii. M-am pus pe confortabilele cearseafuri pe care le cumparasem in urma cu cateva zile. Banii pe care i-am avut erau ascunsi bine in camera lui Harry de cand era copil. Un teanc mare de bacnote ar fii putin spus. Mi-a fost frica sa il intreb cum a facut rost de asa multi.

Cand eram amandoi sub paturi mi-am pus capul pe bicepsul lui si ne uitam unul la altul.

''Nu mi-e somn,'' am spus ridicand din umeri. Coltul gurii i s-a ridicat cand mi-a zambit. Am inchis ochii si am ras. ''Nu-i de glumit. E timpul sa dormi, noapte buna.'' Am spus.

''Caaarter, doar un sarut.'' Puteam sa zic ca inca zambea pentru tonul amuzat. Mi-am deschis ochii si am dat din cap.

''Doar unul.''

N-a fost doar un sarut. Buzele sale s-au fixat peste ale mele, sincronizate, gandurile rele parasindu-mi mintea. Brusc si-a mutat trupul peste al meu, facandu-ma sa suspin surprinsa. M-am indepartat de buzele sale si mi-am deschis gura ca sa protestez. Baietii erau pe hol. Cat de stanjenitoare ar fii urmatoarea dimineata!

''Liniste,'' a mormait inainte sa spun ceva. ''Doar ne sarutam.'' Si ne-am sarutat din nou, el se ruga de mine sa ma atinga, facandu-ne pe amandoi sa mormaim. Mi-am arcuit spatele in dorinta a mai multor atingeri.

''Astea nu sunt doar saruturi, stii,'' am gafait cand am rams fara aer.

''Serios?'' mi-a ranjit el. Lasandu-si soldurile in jos, intr-un mod dur si rapid. ''Prea tarziu ca sa ne oprim acum,'' a gemul el incet. Cand eram cat pe ce sa gem, buzele sale s-au fixat peste ale mele, dintii nostrii ciocnindu-se. Ce dur m-a sarutat! ''Fara zgomot, iubito,'' mi-a soptit peste buzele invinetite. Continua sa ma atinga, punandu-si buzele sale rosii peste gatul meu, muscand.

Cand a terminat, inca imi tineam buzele peste ale sale, inghitindu-i gemetele incete. Prea obositi ca sa facem altceva, ne-am culcat imbratisandu-ne strans. Am adormit zambind, sarutandu-l inca odata pe gat inainte sa imi inchid ochii. Asa mi-a mers ziua.


''Deranged'' [Română]Nơi câu chuyện tồn tại. Hãy khám phá bây giờ