''Deranged'' [Română]

capitolul sapte

''Trebuie sa iesim,'' am soptit, lacrimile curgandu-mi pe obraji. Eram foarte speriata, ma simteam ca si cum ar urma sa lesin.

''Care e planul tau atunci?'' m-a intrebat, ridicand o spranceana.

''Nu stiu! Doar ca nu mai vreau sa stau aici,'' m-am uitat in jur, precauta.

''Eu doar o sa stau aici si o sa-mi astept moarte.'' s-a asezat nou lovind peretele. Mi-am trecut mana prin par si ma uitat spre capatul tunelului.  Cand s-a facut liniste in tunel, am auzit un sunet vag de sirene.

''Tu auzi sirenele?'' l-am intrebat. Cand n-am auzit niciun raspuns, m-am intors si am sarit catre el cand fetele noastre erau apropiate. ''De ce nu stai jos?'' M-am uitat lung la cicatricea sangeroasa de la ochiul lui stang, intrebandu-ma cum de n-am vazut-o pana acum.

''Da, si acum stau.'' mi-a zambit, dar mai apoi s-a stins cand si-a dat seama ca suntetul sirenelor e din ce in ce tot mai puternic. Am privit peste umar, lumini rosii si albastre luminau din capatul tunelului. ''Ce naiba?'' a soptit. Brusc, masina facu lumina in tunel si eram sigura ca sunt oarba.

''Sunt ajutoare!'' i-am spus lui Harry, acoperindu-mi ochii din cauza luminii.

''Nu, nu sunt.''  a afirmat, prinzandu-ma de incheietura mainii si tragandu-ma mai adanc in tunel.

''Lasa-ma, Harry! Ei au venit sa ne salveze!'' am strigat, stransoarea lui fiind puternica pana cand m-am uitat sa vad ce era in fata lui. N-am mai vazut niciodata un asemenea lucru. Aratau ca alte doua parti ale tunelului, o parte era intunecata, si cealalta era luminata. In partea intunecata stateau monstrii, demonii, creaturile. In partea luminata, erau doua persoane care chiar se confruntau pur si simplu cu frica.

Nu mi-am gasit vocea ca sa vorbesc. Am vazut o mana alba, palida aparand din parte intunecata, atingandu-ma pe mine si pe Harry. ''Haide,'' a soptit intr-un mod atat de neuman. M-am uitat la Harry, privirea lui fiind atintita catre mana. As putea spune ca avea de gand sa o atinga.

''Harry, n-nu-'' Am fost opriti de catre o persoana din spatele nostru.

''Pune-ti mainile unde sa le pot vedea!''

Ochii mi s-au marit cand m-am intors in spate si mi-am ridicat mainile. O lanterna ne lumina si am fost din nou panicata. Harry nu s-a intors; se uita in continuare la intuneric.

 ''Harry,'' am soptit,  înghiontindu-l; nu s-a clintit deloc. Si-a strans pumnul si a inceput sa respire greu.

''Intoarce-te si ridica-ti mainile, baiete!'' Ofiterul a strigat, cu asprime. Harry nu a ascultat ordinele ofiterului. Ochii i s-au strans si-a spus:

''De ce nu vi aici ca sa ma incatusezi? La urma urmelor, eu sunt cel pa care il cauti.''

Ochii mi s-au marit si am vazut ofiterul dand din cap. ''De ce nu ma asculti si iti ridic mainile sus?''

''Nu pot.'' Harry scrasnii din dinti. Ofiterul n-a avut ce sa faca si si-a ridicat pistolul, si a pasit incet spre noi. A spus ceva cod in statie si a continuat sa se apropie.

''Intoarce-te,'' a cerut ofiterul. Statea in fata mea, indreptandu-si pistolul spre spatele gol al lui Harry –unde erau o multime de zgarieturi pe tot spatele. Acum ca era lumina peste tot am putut sa observ un mic tatuaj in partea de sus al bratului.

''Ce se intamapla daca nu fac asta?'' a intrebat Harry.

''Am la mine un electrosoc si un pistol. Sti ce vreau sa spun.''

''Pot sa simt un electrosoc? Pistoalele nu ma mai afecteaza atat de mult.'' a spus sarcastic, incepand sa ma sperie, pentru ca suna ciudat.

''Ai grija ce spui!'' Ofiterul a cedat, provocandu-l pe Harry sa-si incline capul continuand sa stea in intuneric.

''TI-au pronuntat numele, Rob'' a chicotit Harry. ''Ai doi copii si ai divortat din cauza ca ai fost prins in pat cu o fata de douazeci de ani.''

Am fost uimita si ofiterul a ezitat sa-si coata catusele. A incercat sa apuce incheieturile lui Harry, dar nu a reusit, pentru Harry era doar un joc. ''La dracu, nu ma atinge!'' a mormait Harry intorcandu-se si dandu-i un pumn ofiterului in fata.

 ''Harry, o sa aresteze!'' am tipat, dandu-ma mai in spate.

''Daci naibii din gura, Carter!'' Mi-a trimis cea mai mortala stralucire si m-am simtit vulnerabila, am auzit vocea lui puternica apoi ecoul. Am vazut cum a luat electrosocul din cureaua ofiterului. S-a uitat la el si a ranjit. Apoi l-am intrebat ce are de gand sa faca cu el, stie, de nu stiu unde, cum sa-l foloseasca, a pus electrosocul pe gatul ofiterului. A zambit diabolic cand a vazut corpul ofiterului electrocutat. M-am incruntat. A luat pistolul apoi a tras corpul in parte intunecata. Toate sunetele facute de neumani le auzeam in ureche si nu puteam scapa de ele. Era ca si cum mintea mea forma sunetele insuportabile si distrugatoare.

Harry a aparut in fata mea si a ranjit. ''A murit de mult.''

Cand credeam ca cosmarul acesta nu putea fi mai urat, am auzit mai multe sunete de sirene. ''Haide,'' m-a prins din nou de incheietura mainii si m-a tras in intuneric. Mi-a acoperit gura in semn sa tac, asteptand pentru urmatoarele victime care intra.

Mi-am inchis ochii, simtind niste maini calde jucandu-se cu niste fire de par de-ale mele. Stiu ca alea nu erau mainile lui Harry. El avea o mana pe incheieturile mele si o mana pe gura mea.

De ce erau ofenseati de mine si nu de Harry?

M-am cutremurat cand am simtit insectele tarandu-se prin parul meu.  Am incercat sa examin amanuntit problema prinderii lui Harry, dar a fost prea greu de data aceasta. ''Ignora-i si o sa plece.'' mi-a soptit Harry la ureche. Am dat din cap si am oprit lupta.

''Aici este pistolul si electrosocul lui...'' Vocea a crescut si m-am incordat. ''Iti este aprinsa lanterna?''

''Da, dar inca este intuneric aici,'' alt ofiter mormaii, apoi a mormait ''La naiba, a murit.''

''C-C-carne'' o voce indescifrabila a soptit pe care doar eu cu Harry o puteam auzii. A chicotit incet si m-a avertizat sa stau pe loc. N-am mai simtit prezenta lui in preajma mea doar degetele osoase ale creaturii inconjurandu-ma in intuneric. Unde naiba a disparut lanterna aia?

''hey!'' Am auzit vocea lui Harry in tot tunelul si imediatat mi-am dat seama ce face.

''Tu n-ar trebui sa fi aici.'' o alta voce –banuiesc ca a unui ofiter- a strigat inapoi. ''Haideti. Va ducem acasa.''

''Nu am o casa.'' a raspuns Harry.

N-am mai bagat in seama vocile si m-am axat pe creatura care imi soptea la ureche. ''t-tu, c-carne.''

M-am dat la o parte, incercand sa nu scot niciun sunet. Au inceput sa imi atinga parul din nou, dar de data aceasta au prins mai bine si au inceput sa traga.

''Aw,'' am soptit, nedorindu-mi sa ating creaturile cu maini calde. Am incercat sa ma dau in spate, dar m-am oprit cand am simtit unghi infingandu-se in mana mea apoi am fost trasa in intuneric. M-am impiedicat in propriul picior si am aterizat pe pamant.

M-am uitat in sus si am vazut doi ofiteri alergand spre mine ingrijorati.

''Esti bine?''

''Am venit sa te ajutam.''

Ochii mei i-au marit pe Harry si el a ranjit. ''Nimeni nu te poate salva de intuneric.'' a afirmat Harry si s-a intreptat spre ei. Si doar cand m-am putut tine din nou pe picioare, am simtit doua maini infasurandu-se in jurul gleznelor mele, tragandu-ma din nou in intuneric. Am urlat ingrozita, incercand sa le opresc din a ma trage in continuare. Am auzit doi ofiteri alergand frenetic spre mine, disparand in intuneric cand creaturile i-au atacat.

De data aceasta, am fost rapida atunci cand m-am ridicat. Am alergat prin intuneric pana cand am putut sa vad. Harry statea acolo, rezemat de perete cu acest zambet urat, detasat. Eram foarte agitata din cauza lucrului care tocmai s-a intamplat.

''Trebuie sa-i hranesti cu carne sau se vor hranii ei singuri din tine.''