''Deranged'' [Română]

capitolul patruzeci si patru

Carter's POV

Era noaptea tarziu si eu inca eram treaza. Podeaua scartaia constant si oricat de sigur ma simteam cu mainile lui Harry in jurul meu, tot ma cuprind fiorii. Mi-am inchis ochii si am incercat sa adorm. Asta n-a durat prea mult pentru ca am auzit un chicotit venind de pe hol.

''Nu,'' am soptit, m-am intors si mi-ai ingropat fata in gatul lui Harry. El nu s-a clintit deloc. Mi-am acoperit urechea dreapta si mi-am inchis ochii dar de data asta parea ca chicotitul se aude in mintea mea. "Harry, Harry, te rog, trezeste-te,'' l-am rugat cu voce tare. ''Fa-l sa se opreasca, te rog. Fa-l sa se opreasca!''

''Carter,'' vocea puternica chicotea. ''Carter, deschide-ti ochii, Carter!''

''Nu!'' am strigat, strangandu-mi ochii ca sa fie cat mai inchisi.

''Carter, Carter-''

Vocea devenea ciudat de profunda. M-am incruntat, mi-am deschis ochii si am ramas fara aer. Nu mai era asa intuneric. M-am ridicat repede, incercand sa imi recapat respiratia. Am simtit o mana pe umarul meu si m-a facut sa tresar.

''E okay, iubire. Esti bine.'' Mi-a soptit, tragandu-ma langa pieptul sau.

''Ce s-a intamplat?'' am soptit dupa ce mi-am recapatat respiratia.

''Aveai un cosmar. Vrei sa imi spui despre ce era?'' m-a intrebat incetisor, ducandu-si mana in susul si josul spatelui meu.

''E-eu nu stiu, era in mijlocul noptii si tu dormeai. Tot ce auzeam erau chicote si nu se opreau," am spus stergandu-mi lacrimile uscate de pe obraz. A oftat lung apoi m-a pupat pe frunte.

''Stiu ca lucrurile n-o sa fie mai usoare dupa toate momentele prin care am trecut. Trebuie sa facem fiecare pas pe rand. Deci, daca se intampla din nou si nu sunt prin preajma, vreau sa tragi aer in piept, sa inchizi ochii si sa numeri pana la zece si atunci totul o sa se termine.

''Ce-ce vrei sa spui cu ''in preajma''? Sa nu fii in oras?''

I-a luat un minut intreg ca sa imi raspunda. ''Trebuie sa fac calatorii lungi, Carter. Dar ma voi intoarce inainte sa iti dai seama, iti promit.''

''Stai, stai. De ce?'' puteam sa simt panica crescand din nou. Urasc sa fim indepartati pentru mult timp, ma face sa cred ca ei au castigat, ma face sa ma simt vulnerabila.

''Mancare, Haine, afaceri – dar cel mai mult mancare si haine.''

Inte sa il pot intreba ce fel de afaceri, s-a ridicat si a iesit din camera. Mi-am lasat umerii in jos. Am dat cuvertura la o parte si m-am dus dupa el, neplacandu-mi fiorii reci care imi treceau pe sira spinarii.

''Buna dimineata, baieti,'' i-am salutat eu, primind inapoi salutari timide.

''Harry e deja in spate. A spus ca vrea sa inceapa constructia.''

Am dat din cap si am mers in bucatarie, am luat o sticla cu apa si m-am indreptat spre usa din spate. M-am uitat si am incercat sa il zaresc pe Harry dar nu il gaseam nicaieri. Probabil era in padure, colectand lemne. Sa il ajut? Poate m-as pierde.

''Cine vrea sa mearga cu mine intr-o vanatoare de lemne?'' am intrebat cand am intrat in living.

''Nu eu,'' a mormait Niall.

''Oh, poate, Niall,'' am spus incrutisandu-mi mainile.

''Cred ca eu,'' a raspuns Liam, ridicand din umeri.

''Liam, idiotule, nu ne putem preda inamicilor!'' s-a plans Niall, ridicandu-si mainile in aer.

''Trezeste-te la realitate, Niall, nu mergem prea departe, pentru numele nu Dumnezeu!'' a raspuns Liam puternic. ''Sa mergem,'' a mormait, iesind din camera tacut.

''Bine,'' am mormait, urmarindu-l spre iesirea din spate si spre padure. ''Infricosator,'' am soptit cand o cioara a tipat cand era liniste. Liam a dat linistit din cap si a mai luat cateva lemne in mana.

''Harry n-are nevoie de lemne ca sa construiasca ceva. Le foloseste doar pentru foc,'' a explicat Liam incet. Am incercat sa ignor ce a zis si colectez in continuare.

''Cred ca ar trebui sa ne intoarcem acum,'' am spus, gasind capatul padurii destul de infricosator.

''Da, hai sa mergem pe aici.''

In timp ce ne gaseam drumul spre casa mi-am dat seama ca nici unul din noi nu isi dadea seama de unde veneam.

''Te pierdut? Pentru ca eu da,'' am soptit speriata.

''Urasc sa spun asta dar...da, si eu m-am pierdut.''

'' Rahat...''

---

Patruzeci si cinci de minute au trecut si inca eram pierduti.

''La naiba, sunt mort! Daca ne gaseste singuri, o sa imi dea pielea jos de viu, jur!''

''O sa fii bine, iti promit,'' i-am spus.

''Nu, tu o sa fii bine! Eu o sa fiu cel legat de un copac si o sa mi se dea foc!''

''Calmeaza-te!'' l-am luat de umeri si l-am scuturat. ''Vom gasi drumul spre casa si lui nici n-o sa ii pese ca noi gaseam-''

''Ce se intampla?''

Am tresarit socata cand am auzit noua voce si m-am intors capul. Era Harry. Ochii lui erau fixati pe mainile mele...care erau pe umerii lui Liam.

''Dumnezeule, treci peste, te rog! Promit ca o sa fiu o persoana mai buna! Nu ma lasa sa mor azi,'' s-a baiguit el ramanand fara aer si eu am facut un pas in spate.

''Harry! Am iesit ca sa cautam lemne si ne-am pierdut. Multumesc lui Dumnezeu ca esti aici!'' Am fugit spre el si mi-am pus mainile in jurul abdomenului lui. ''A inceput sa imi fie frica ca n-o sa mai gasim drumul spre iesire!''

Parea ca vorbele mele ii intrau pe o ureche si ieseau pe cealalta. Inca era focusat pe baiatul care i se ruga lui Dumnezeu.

''Harry, e okay, putem sa mergem inauntru acum?'' am soptit disperata.

''Nu imi place faptul ca il atingeai.''

''Am facut-o doar ca sa nu se mai comporte ca un lunatic!''

''Hei!'' se vaita el in spatele nostru, dar l-am ignorat.

''Nu imi pasa.'' A mormait el, privindu-l in continuare pe Liam. ''Inauntru. Acum.'' ne-a cerut el amandurora. Liam l-a ascultat imediat. Eram gata sa il urmaresc cand Harry m-a prins de antebrat si m-a tras pana cand spatele meu era lipit de un copac. ''Sa nu indraznesti sa fugi cu unul din ei! Naiba stie ce fac ei cand nu sunt eu aici!''

''Harry, ei nu sunt asa-''

''Nu, nu vreau sa aud asta.'' Cu un sarut pe buze m-a tras inauntru si m-a pus in bratele lui si el si-a pus mainile protective in jurul meu. Toata noaptea ne-am petrecut-o cu priviri lungi si obosite. Oh, baiete.