''Deranged'' [Română]

Capitolul Patruzeci si opt

Harry's Point of view

Am visat ceva fericit. Ceva minunat. Aveam o casa in oras. Eram departe de problemele noastre. Ea zambea si glumea cu mine. Eram foarte fericiti si linistiti.

Cand m-am trezit am fost dezamagit ca nu a fost real. Dar nu m-am putut opri din zambit cand m-am gandit la vis. Ma uitam la corpul ei constient si vorbeam incet cu Liam. Eram linistit ca se trezise si ii stransesem mana ca sa fiu sigur ca e adevarat.

''Harry?'' m-am uitat la ea si mi-a zambit. ''Esti bine?'' am dat din cap si am sarutat-o pe incheieturi.

''destul de bine, iubito.''

Mi-a zambit si s-a uitat lung la mine pana cand a intrat doctorul ei in incapere ca sa ne informeze despre inbunatatirile ei si tratamente. Recuperarea ei miraculoasa m-a facut fericita dar in acelasi timp indoielnic. Nu am incredere in nimeni de aici si n-am incredere in informatiile pe care le primesc.

A fost eliberata din spital urmatoarea zi.

***

Luminile de pe hol au palpait. Am mers incet pe langa camere, incruntat. Mi-au adus aminte de straniile momente in intuneric. Mi-am inchis si mi le-am imaginat. Tunelul, soaptele si monstrii fara somn.

Imi striga numele dar nu le raspund. Imi deschid ochii si in fata mea sta baiatul blond. Nu tresar dar fac un pas in spate.

''E vreo problema?'' am mormait uitandu-ma la el.

''Mi-e foame.''

''Spune-i asta frigiderului.'' Trec de el, bservand ca luminile de pe hol sunt in regula. Ma incrunt si il las pe baiat sa treaca de mine, plangandu-se in felul sau in timp ce cobora scarile.

''Harry?'' ii aud vocea inainte sa o vad si ma face sa zambesc. Ii urmaresc vocea pana in bucatarie unde o gasesc pe mobila dand din picioare. Am mers spre ea si am imbratisat-o, dandu-i un sarut pe umar. ''Am decis sa fac cina si Liam s-a oferit sa ajute. Ce crezi ca ar trebui sa mancam diseara?'' m-a intrebat zambind.

''Hamburgeri!'' a intervenit Niall.

''Paste,'' i-am raspuns eu, ignorand vocea baiatului.

''Paste sa fie,'' a anuntat Liam si l-am auzit pe Niall gemand in spate. Imi zambesc mie pentru ca e amuzant.

''La naiba!'' a strigat cel scund alergand spre noi panicat.

''Ce naiba s-a intamplat, Lou?'' a intrebat Liam.

''Am vazut un lup gigantic, cred ca am facut pe mine putin.''

''Cat de aproape e?''

''Chiar afara. Eu nu mai ies de aici o saptamana!''

''Cine spune ca vom sta aici tot restul saptamani?'' intreb. Ei toti se uita spre mine si eu doar ridic din umeri. ''Nu parem in siguranta aici.''

''Prietene, nu vreau sa te dezamagesc dar nu exista nici un loc sigur pe pamantul asta.'' A mormait Niall.

''Simt ca ei ne prind din urma si trebuie sa scapam de aici inainte sa fim prinsi.''

''Sunt de acord.'' Spune Carter.

''Asa cred'' a spus Liam dar imi pasa prea putin de restul.

''Atunci e aranjat. Pornim cat mai repede, eu zic marti.''

***

Plecam marti, cu tot ce avem. Nimeni nu se uita in spate pe tot parcursul drumului. Nu stiu unde mergem dar vom afla in curand.

''Putem sa ne luptam cu ei, orice ar fi.'' O aud pe ea soptind din locurile pasagerilor. ''Luptam cu ei de cand i-am intalnit.''

Ii zambesc si o iau de mana. O sarut usor inainte sa ii dau un raspuns.

''Putem sa ne luptam. Va fi o lupta de-al dracu, nu-i asa?''

Ea rade incet. ''Asa e,'' e liniste din nou si eu inca zambesc.

''Te iubesc, Carter.''

O vad zambind cu coada ochiului. ''Si eu te iubesc, Harry.''