capitolul douazeci si trei

4K 441 19
                                    

Carter's POV

''Te rog! Doar lasa-ma in pace,'' am murmurat stand pe marginea patului. Am fost abatuta toata ziua, nedorinadu-mi sa-mi descui usa de la camera.

''Ai sarit peste micul de jun si pranz! Coboara scarile ca sa mananci cina cu noi.'' mi-a cerut mama. Am ramas ingnorandu-i tipetele si bataile in usa. Apoi zgomotele s-au domolit, aratandu-mi ca s-a dat batuta din cauza comportamentului meu nepoliticos. O alta zi de mizerie si durere; nimic nou aici.

Mi-am luat pijamalele largi, dorindu-mi sa nu fac nimic altceva decat sa plang. Nu stiam ce sa fac acum. Nu vreau sa il pierd, chiar nu vreau. I-am spus ca il iubesc; trebuie sa creada ca sunt nebuna – pe o parte e adevarat. Tot timpul de acolo l-am petrecut cu el, nu pot sa neg sentimantele care le-am avut cand m-a sarutat.

Am tresarit la sunetul brusc de ciocanire. ''Carter, iesi te rog'' m-a implorat mama din nou. barbia incepea sa-mi tremure. ''Putem vorbi!''

''Nu avem despre ce sa vorbim!'' Am incercat sa raspund cu o voce monotona,dar am esuat. M-am ridicat incet si am pasit ezitant spre usa.

''Sunt sigura ca sunt o tona de ganduri in mintea ta! Trebuie doar sa le zici, iubito.''

''Nu am nevoie sa vorbesc despre nimic,''  am repetat mergand pe langa mama si coborand la parter. Planul meu era sa merg afara ca sa ma plimb, dar stiu ca nu mi-ar fi permis, fara motiv. Deci, am stat pur si simplu pe canapea, luand telecomanda si m-am intors spre televizor.

''Cina ta va fii in frigider,'' mi-a spus mama indreptandu-se spre bucatarie ca sa isi termine de mancat masa. Am continuat sa mut canalele, simtindu-ma pe langa, mai rau decat inainte. Am ajuns la programul TLC si am hotarat sa las pe emisiunea care era; care parea sa fie Long Island Medium. Am lasat telecomanda jos si mi-am tras picoarele la piept, punandu-mi barbia pe genunchi. Mi-am inchis ochii, incercand sa-mi schimb starea de spirit.

Singurul lucru la care parea sa ma gandesc era Harry. Imagini terifiante in care el era acoperit de sange mi-au venit in minte, ducandu-mi corpul in soc ca o reactie anormala. Dupa un suspin adanc scos de gura mea, mi-am luat un minut ca sa imi linistesc bataile inimii, apoi am privit prin living. Am oftat si m-am uitat din nou la TV, incruntandu-ma la ce vedeam. Stiam ca nu eram la timp cu noile stiri, am aprins televizorul doar acum cinci minute.

In timp ce reporterul vorbea, o poza a aparut langa el. Ochii mi s-au marit, falca ajungandu-mi defapt la podea. La titlu scria: Fugarul deranjat tine orasul in alerta. Nu imi vine sa cred ca mugshot-ul (poza care se face la politie inainte sa fie arestat) lui Harry era la TV. Mai important, eram uimita, faptul ca el a scapat fara si fie prins.

Stateam acolo, in minte patrunzandu-mi foarte multe ganduri. Cum a putut? Unde e acum? Si cand am ajuns la aceasta intrebare, mi-am dat seama.

''Tunelul'' mi-am soptit mie. Am sarit repede in picioare, asta i-a luat cateva minute ameteli sa treaca. Imediat ce a trecut, am alergat la usa, fara sa imi pese ca era desculta sau daca era frig. Trebuia sa stiu ca el e bine, ca ei nu l-au provocat mai tare. Doar ma rugam ca ei sa nu-l prinda in orice moment.

Mi-am auzit parintii strigand cand am trantit usa din fata. I-am ignorat si am mers pe tratuarul plouat, mergand spre tunel. Am ignorat tipetele parintilor mei care erau afara. Tatal meu a incercat sa ma urmareasca, dar eram prea departe. Eram deja pe poteca de piatra.

Am incetinit si am alergat restul drumului. Tunelul mi-a aparut in fata si puteam sa imi aud bataile inimii din piept. Au durat ceteva secunde pana l-am gasit pe Harry. Si cand m-am oprit in fata tunelului, ochii mei au observat un lucru stralucitor, argintiu. Mi-am mijit ochii si l-am scos din murdarie.

''Deranged'' [Română]Där berättelser lever. Upptäck nu