- Uite cum merge, frate!
Bogdan nu a zis mai nimic, dar in acel moment totul era in ceata. Negru si nimic mai mult. Andrada ma trezise iarasi la realitatea crunta, pe care trebuia sa o infrunt. Stiam ca toate astea aveau sa se termine, insa pana in acel moment nu constientizasem asta, nu atat de mult si cel putin nu credeam ca avea sa existe vreun sfarsit. Iar asta ma doborase, psihic.
∞
Dezamagire. Asta simtisem in urmatoarea ora. Credeam ca doar corpul meu se simte vlaguit insa sperantele cu fiecare retraire a fiecarui moment in care stiam ca Bogdan o iubeste pe iubita lui, ca Alex face glume nesarate despre mine, ma durea. Asa ca totul incepea sa nu mai aiba sens. Am privit-o dezamagita si pe Andrada.
- Termina!
- Dar e adevarat!
- Stiu, insa traieste-ti viata!
- Asta fac.
- Mai ai putin si te scurgi ca o inghetata!
Am incercat sa zambesc si sa ma bucur de pauza ce tocmai urma, insa fiind ca profa ne-a dat drumul mai devreme, ne-am intalnit prin nu stiu ce ''minune'' cu ei pe scari. Atunci Alex ii dadu un ghiont lui Bughi, ei fiind cu cateva trepte in fata noastra.
- Ia uita-te Bogdane, iubitica! Si a inceput sa rada gros, ciudat. Bogdan m-a privit si a suras.
Alex a aparut contrariat de micul zambet a lui Bogdan. La ce se astepta? Andrada mi-a cuprins incheietura mainii si m-a privit lung. Ma simteam ciudat, insa stiam ca trebuia sa imi traiesc ''viata''.
Dupa cateva minute bune petrecute in compania mai multor amice de ale mele, am vazut-o la poarta pe Cristina Martea vorbind cu un tip a carui masina era parcata langa gard. M-am apropiat socata si contarriata. Andrada ma amuza teribil.
- Fata, Bogdan nu e la masina..Unde mergem?
- Ala e vecinu meu!
- Vecinu tau e Bogdan!?
- Ai moment de blonda!?
- Tot ce e posibil. Facea haz de necaz.
Am zambit, insa cand cei doi s-au sarutat scurt am inghitit in sec. tipul, adica iubitul Cristinei chiar era vecinul meu si de abia in acel moment realizam. Cand m-a vazut m-a salutat. M-am apropiat extrem de soacata, incercand sa imi pastrez calmul.
- Alin!?
- Mayla!? rostise el.
- Voi de unde va stiti?
- Suntem vecini de vreo 9 ani de zile..Nu?
- Cine mai numara!? Am zis dand mana cu el fericita.
Alin e brunet, destul de corpolent, cu o fata usor lasata, ganditoare si o arcuire posomarata il face mereu serios. L-am studiat rapid, dar soneria ne interrupsese socializarea.
- Ne mai vedem de acum sigur!
- Habar nu aveam!
- Nici eu! Am strigat, intrand pe terenul de sport!
Alex ramasese in urma, bancile fiind eliberate. s-a intors pentru a-mi arunca o privire. Acea privire pe care am observat-o. Te privea ciudat, fix, dar in acelasi timp cercetandu-te. Te grabesti sa iti muti privirea, iar atunci el te atrage, te face sa iti placa cum te priveste, prin modul lui. Nu e superficiala, insa nici intensa, e doar cat sa iti gadile orgoliul. Apoi chipul sau iti zambetse flegmatic. Iti doresti mai mult si mai mult. Te respinge, insa asta nu conteaza. Asta simteam eu cand era vorba de Alex. Pur si simplu era baiatul care mereu vorbea tare cand ma afisam prin preajma si daca cineva ma intreba ce simt pentru el, aveam sa neg cu vehementa. Nu puteam sa recunosc cu voce tare ceea ce credeam. Daca nu afirm, nu e adevarat!
Cap. 32 - Batalie printre ganduri
Mulai dari awal
