Jocul destinului Vol. I

Cap. 20 - Dependenta dulce amara

- Domnisoara Radu te va paste un patru.

- Ma scuzati, insa nu ma simt prea bine.

- Daca doresti poti lua o gura de aer.

Slava Domnului. I-am zambit, iar cizmele mele si-au luat traictoria usii clasei. Cand am intors capul Pogonici se parea ca asculta muzica la casti, fiind contrariata de ceea ce faceam. M-am indreptat inspre baie, plictisita, fredonand usor o melodie de la Miley Cyrus, dar cand mana mea atinse usor usa pentru a o decshide, privirea mi-a cazut pe cei doi baieti care se spalau pe maini.

Capul blond, a caror ochi albastri verzui ma priveau s-a ridicat masurandu-ma. Celalalt, baiatul brunet cu ochii verzi ce ma salutase pe scari si caruia i-am cerut o tigara, ii spuse teatral celuilalt.

- Ba Bobo bai! Nu vezi ca asta e baia fetelor!?

- Mai taci Sorin! Si s-au stropit exact ca niste copii, creand o scena demna de clasa a cincea.

Le-am facut loc pe langa mine sa treca, ei afisand niste zambete fortate, putin jenate de situatie si incident. Privindu-ma in oglinda am inceput sa rad, aproape isteric din cauza celor intamplate, insa pana la urma ma bine dispusesera, iar atunci imi revenise cheful de biologie. Aparent.

In clasa toti scriau. Incepuse sa predea lectia noua. Am inghitit in sec cand am vazut ca tabla era plina. Profesoara se intoarse spre mine si vazand cat de incet ma misc, ma avertiza.

- Data viitoare te voi asculta Mayla.

Minunat. Am imitat-o exact ca un copil care se razbuna, cum stie el mai bine. Abia asteptam sa incep acel proiect cu biblioteca, asa cel putin voi putea sa mai trag chiulul de la ore!

Pauza inaintea orei de chimie.

Eu si cu Andrada am inceput sa ne plimbam prin liceu, vorbind cu prieteni comuni, ascultand muzica de la statie si incercand sa ne dam seama cand va avea de gand sa vina cu adevarata primavara, caci numai frigul si in cel mai bun caz ploaia stapanea natura. Nu il vazusem pe Bogdan in ziua respectiva, iar pe Stefan nici atat. Insa faptul ca ii zaream masina sa rosie la poarta, ma facea sa ma linsitesc.

Parea ciudat, dar parca era un mesaj care spunea: Bogdan e aici, la liceu. Ai sanse sa il vezi. Deveneam dependenta sa ii vad singurul obiect, care ma putea duce cu gandul la el. Ma surprinsesem in atatea dimineti cu privirea goala si inima plina, asteptand ca masina lui sa vina si sa fie parcata in fata portii elevilor. Intr-o zi incercase o noua miscare de a parca. Esuase si era sa o loveasca pe femeia de serviciu, insa trezise in mine atat de mult amuzament incat acea amintire o pastram vie, inauntru.

- Ce ai patit, mai?

- Hmm? Am replicat intrebatoare.

Observase ca am plecat cu mintea in alta parte.

- Ahh, ma gandeam la pregatire..Stii teme..

- La pregatire inveti despre ecuatia BGD-ului? Pentru ca stiu ca ai lua 10!

- Mai taci. Si am impins-o.

Daniela a venit langa noi. Mai erau doua minute si se suna, insa noi inca eram relaxate pe banca umeda din lemn, studiind oamenii din jurul nostru.

- Ce faceti? Nu veniti?

- Unde? Am intrebat.

- Cum? Nu stiti?

- Nu! Adauga Andrada.

- Facem ora in laborator. Mai bine v-ati grabi..Stiti ca pune absent.

Sincer ii stiu puterea fizica a Andradei, insa nu stiu cum de a reusit sa ajunga la intrarea in liceu inaintea mea. Practic disperarea ca sa nu primesti un absent te face sa faci lucruri nebunesti. Cand am ajuns in clasa, simteam cum picioarele mele tremurau si nu de vreo emotie ci din cauza efortului depus, de a urca trei etaje atat de repede! Cred ca profii de sport din liceu ar fi fost mandri de prestatia mea!