Jocul destinului Vol. I

Cap. 9 - 16 ani si un destin

- Iati-o, mai ales daca iti place. I-am spus rapid.

- Pot sa iti arat o poza sa imi zici daca imi sta bine?

- Sigur. Si mi-a intins telefonul, dupa ce a cautat poza. Am privit-o lung.

Nu puteai sa spui ca o facea sa arate ca Jenifer Lopez, dar nici nu putea trece neobservata intr-o rochie ca aceea, asa ca raspunsul meu sincer veni rapid.

- Cumpar-o! Merita. Si i-am oferit un zambet sincer.

- Multumesc mult Mayla. Si se retrasese in banca ei, alaturi de prietenele ei, care imi sustineau parerea.

Imi placea ca oamenii apelau la mine, fie ca imi voiau ajutorul legat de moda/baieti si rare ori pentru scoala, dar ma facea sa stiu ca fac parte din colectiv. Dupa vestitul "La multi ani!" cantat de baieti cat mai amuzant posibil facand asa numita "caterinca" *

Dupa ce am servit profesorii si am primit vesnicele intrebari si urari, fiecare tragea de timp, macand bomvoanele servite, pierzand din timpul orei.

- La multi ani Mayla! Sa fii sanatoasa.

- Multumesc.

- Cati ani implinesti ? 16, nu?

- Nu. 17.

- Ooo! Felicitari! Inca putin si dai de carnet!

Sau o alta varianta crae imi place si mai mult.

- Cum adica implinesti 17 ?

- Mama m-a dat mai tarziu lal scoala.

- Inteleg. Nu multumesc.Nu vreau bomboana. Tin post.

Ohh Doamne! Umorul neatins al profesorilor. In banca, alaturi de Andrada ne bucuram, savurand ultima prajitura, pe care inca se mai vedea usor modelul pe care era numarul 17. Imi daduse mama de comanda si imi luase in jur de 35 de prajituri. Andrada era intr-o stare foarte buna.

- Cand preferi sa iti dau cadoul?

- Cand vrei e ok. Am spus gustand inca o bucata.

Si mi-a intins o cutie de cadou, pe care am desfacut-o cu grija. Inauntru se afla o pereche de cercei, lungi si roz, alaturi de o ciocolata..Si o carte!?

- Mi-ai luat o carte ? Am spus, putin superficiala, lasand-o pe Andrada sa imi raspunda. Cartea era invelita intr-o panza subtire cu funda, fara sa imi dau seama ce titlu are.

- Deschide-o.

Am inceput sa trag fasia de panza, cand titlul ma izbi in imaginatia mea. ''Destinul - calea  interioara spre viata " Cred ca glumesti. Eram socata si ma gandeam daca e vreo gluma de a ei. Si fara nicio ezitare, am spus.

- Mi-ai luat o carte despre destin ? Cred ca glumesti!

 - Nu judeca o carte dupa coperta!

 - Da, dar sunt paralela cu acest.. Subiect.

- Tocmai de aceea. Uite, stiam ca nu iti va placea. puteam sa iti iau o carte despre fotografii sau orice altceva care ti-ar fi placut, dar promite-mi ca in vacanta asta o vei citi.

- Bine. Promit ca voi incerca sa o citesc.. Si apropo ador cerceii. Multumesc. Am spus rasufland usurata.

- La multi ani! Mi-a spus zambindu-mi cu drag.

Ok. Trebuia sa fi recationat mai dragut? Nu! Era prietena mea si trebuia sa stie ca sansele ca eu sa citesc aceasta.. porcar..Carte erau destul de mici! Ziua a descurs bine pana la final, fara teme pentru a doua zi si bineinteles cu o gramada de cereri de prietenie. Probabil ca intrebarea mea a venit rapid: Cum de s-a intamplat asta? Postand o poza cu mine, fotograful pe pagina lui, m-a etichetat, astfel lumea descoperindu-mi contul, cererile au curs. Minunat. Oricum nu am de gand sa accept niciuna dintre cele 30, care s-au adunat printre cele pe care le aveam deja.