∞
Masina Veronicai lua virajele usor, desi pe jos era un luciu alb, subtire ce acoperise pe parcursul noptii strazile. Orasul parea ingramadit de masini, ce circulau cu grija si silentios. I-am explicat pe unde sta Roxana si fara nici cea mai mica retinere m-a lasat in fata blocului ei. Roxana statea pe o straduta, cu multe blocuri lipite intre ele, vis-a-vis de o biserica mare si de un parc, "Parcul Indragostitilor"'. Un parc destul de mare, cu foarte multe banci si diversi copaci. In fata scarilor de bloc, 2 linii de masini stateau parcate. Le-am ocolit si am apasat tasta pe care scria: Famillia Vicireanu. Rasuflam greu, din cauza frigului si imi multumeam constiincioasa ca imi alesesem geaca mea groasa cu blanita, mov.
In usa ma astepta o tipa inalta, bruneta, slaba, ce purta un maieu negru, ce ii lasa la vedere corpul silfid. Am privit-o sfioasa si dupa ce ne-am salutat imi facu semn sa intru. Musca usor dintr-o felie de paine.
- Mayla! Striga Roxana.
- Neata! Am imbratisat-o usor.
Purta o bluza alba cu un model floral intr-o parte si o pereche de pantaloni subtiri. Nu era de mirare. In casa era chiar foarte cald. Un catel manca o bucata de carne, intr-un colt. Ma privise pret de cateva secunde, apoi isi continua activitatea.
- Bine ai venit. Fa-te comoda. Ea e Aida. Si am privit-o pe tipa cu maieu.
- Incantata. Ne-am cuprins mainile, apoi ea pleca inapoi in bucatarie. Mi-am lasat poseta in sufragerie alaturi de geaca si am revenit.
Apartamentul era destul de mic, dar primitor si comfortabil. Pe hol isi intinsese pe o masuta, mai multe perii de par, farduri, pensule, luciuri si tot ceea ce cuprindea gama ei de produse de infrumusetare, care era de 5 ori mai mare ca a mea.
- Ti-ai adus pantofii?
- Da.
- Vom avea nevoie de ei mai incolo. Vrei sa mananci ceva?
- Nu. I-am raspuns sincer. Mama ta?
- Ahh, e plecata in Belgia. Vine luni.
- Ai casa pentru tine. am spus, entuziasmata.
- Cam asa ceva. Ne apucam de treaba? Suntem in intarziere.
- Ok.. Cum il cheama? Si am aratat spre caine.
- Fifi. Si mi-a zambit usor.
Mi-a adus un scaun pe care l-a pus in fata mesei pe hol. A inceput sa imi aranjeze parul, reusind sa imi faca o coada de cal, ce s-a transformat intr-un coc simplu. Ajutata de fondul meu de ten si cateva pensule, a reusit ca in cateva minute tenul meu, care spre norocul meu era curat si deloc incarcat, sa arate exact ca la sedintele foro pentru make up, fara nicio imperfectiune la vedere. Bretonul meu a fost prins cu un cleste, iar fata mea a devenit, panza pe care Roxana si-a lasat creativitatea si bunul gust sa zburde. Intre timp, incercam sa o fac sa imi explice ce urma.
- Simplu Mayla. Din cate au fost la moda la balul nostru, tu ai aratat cel mai bine pe scena per total. Ai avut o atitudine perfecta.
- Serios? Socul cuvintelor Roxanei inca imi bazaiau in capul meu.
- Da si fiind ca imi esti prietena m-am gandit ca ai putea sa ma ajuti pentru portofoliul meu. Stii sa faci cateva poze cu aceeasi atitudine de pe scena sau ceva de genul. E ok?
- Mai intrebi? Normal ca este! Brusc, imi venea sa rad la auzirea complimentelor.
- Ok. acum inchide ochii. Si am lasat-o sa intinda tusul pe pleoapele mele.
Cap. 7 - Inceputul unei povesti !?
Start from the beginning
