Dupa ce am auzit clopotelul, iar mainile mele au insfacat punga cu biscuiti, am pornit inspre clasa. Curtea se eliberase rapid, ramanand doar cativa baieti fumand intr-un colt. Am intrat in micul hol, calduros, cand am auzit o voce extrem de cunoscuta mie, strigandu-ma.
- Maylaaa!
M-am intors. Purta o bluza transparenta, destul de subtire, pe deasupra vesta liceului si o fusta scurta si neagra, lasandu-i-se la vedere ciorapii cu. model floral. Era Mihaela Pogonici. Initial imi venea sa zambesc datorita tinutei pe care o avea, insa m-am abtinut. Afara termometrul arata in jur de 0 grade, iar ea era imbracata astfel si ca bonus mai era si elev de serviciu in corpul acesta. Venise inspre mine sa ma ia in brate. Eram retinuta in ceea ce o priveste pe ea sau gesturile sale. Am atins-o usor cu mainile si am salutat-o. Nici nu observasem ca nu mai este in clasa, cu toate ca era mult mai liniste. Avusese noroc ca reusise sa fie aici de serviciu si nu in corpul principal.
- Ce faci Mayla? Iti place cum m-am imbracat?
Ma privea fix, cu niste ochi mari, dilatati si cu un zambet larg pe fata ei mare. Nu stiam ce patise, dar clar era intr-o stare buna. Aveam gluga pe cap, dar cu toate astea, cu privirea mea periferica, fara a ma intoarce, am vazut cum un grup de baieti trec pe langa noi, mai exact prin spatele meu. Fata Mihaelei s-a blocat si s-a indepartat de mine, analizand grupul, fara a mai vrea sa auda raspunsul de la mine. Am dat sa ma intorc, atunci Mihaela s-a repezit inspre umerii mei si spunandu-mi, aparent sincera si buimaca.
- Imi plac cizmele tale, Mayla!
- Uhmm.. Mersi!? Le am de anul trecut. Am zis sincera. Ne mai vedem..S-a sunat de ceva vreme.
Am plecat inspre scari. Am auzit cum a strigat dupa mine un "Paaaa" lungit. Ce ciudat! La etajul al doilea, intrand pe usa holului, am zarit facand stanga inspre o clasa, tipul cu gluga cu blanita. Am facut ochii mari. Era tipul de care imi spusese Mihaela ca are iubita si de care ii placuse si ei anul trecut. Asta era si mai ciudat.
Am alergat in clasa, unde atmosfera era serioasa. Fir-ar! Profa era inauntru. Minunat.
- Pot sa stiu domnisoara Radu de ce ati intarziat?
- Ma scuzati, am fost putin pana la magazin.
- Sa nu se mai intample.
Am incuviintat, afisandu-mi un zambet jenat si nervos. In banca Andrada in timpul orei imi scrisese pe o bucata de hartie.
"Stefan e vinovatul?"
"Nu! Pogonici e.''
Pufni usor in ras. Mi-am dat ochii peste cap, incercand sa fiu atenta la ora, dar nu mi-a iesit. M-am surprins, fixandu-mi ochii pe catedra, patratoasa, gandurile mele plecand cu un etaj mai jos, la gluga cu blana. Am dat usor din cap, la vederea imaginei. Si Pogonici sunase. La 09:47, in loc de 09:50. Macar atat.
- Andrada?
- Ce e ?
- Stii ca Mihaela mi-a zis de tipii aia..
- Da, ce-i cu ei ?
- Cred ca le-am aflat unde ar avea clasa.
- Si?
- Nimic..Las-o balta.
Nu aveam starea necesara sa imi dezvolt ideile, mai ales ca nici Andrada nu se afla intr-o stare prea buna. Si pauza mare venise. Alaturi de punga mea cu biscuiti, asezata pe o banca, langa geam, ma decisesem sa imi fac de lucru cu mai multe calorii din punga cumparata. Priveam diversi copii de clasa a sasea cum se jucau pe terenul de sport, indurand frigul de afara. Era amuzant sa ii vezi cat de veseli erau. Trecuse aproximativ 10 minute de pauza, cand pe usa clasei, intra Mihaela strigand.
Cap. 6 - Analiza unei observatii
Începe de la început
