Cap. 5 - De serviciu pentru destin

Începe de la început
                                    

Asezate la masa, mi-am scos telefonul pentru ca mi se aprinsese beculetul pentru mesaje. Andrada se plictisea.

"Nimic interesant?"

''Absolut nimic. Trebuia sa pun pariu si l-as fi castigat cu usurinta.''

''Ïnca nu s-a terminat ziua.''

"Da da sigur.''

Gafaind se apropie de noi, profesoara de religie. Mereu avea un zambet ciudat pe fata. Profesorii abia plecau inspre clase, avand diverse plase in maini sau caiete, doar cativa avand catalogul la brat.

- Buna ziua fetelor.

- Saru' mana. Am salutat politicoase.

- Care dintre voi se duce putin pana sus?

- Mayla, te duci tu? Se intoarse colega mea, privindu-ma de parca as fi stiut ce urmasa se intample.

- Da, spuneti. Am zis zambitoare.

- Du-te putin la 12 A si caut-o pe Maria Draghici. Spune-i ca in pauza sau acum sa vina la mine

- A cata clasa? Am intrebat putin buimaca.

- Prima pe dreapta.

''12 A ? Ce clasa e asta ? Frate! Vor sa inceapa cu diverse comentarii! Pun pariu. Cum o chema pe asta? Mara sau Maria? Parca Mara...Ba nu! Maria.. Maria Draghici. Haide Mayla!'' Am gandit, urcand treptele spre culoarul de sus. La capatul scarilor un grup de baieti radeau, impingandu-se. Purtau toti haine groase, fapt care m-a dus cu gandul ca in pauza au fost cu totii afara. Vazandu-i mi-am luat atitudinea impunatoare, usor rece si ignoranta. Eram hotarata sa trec pe langa ei. Unul dintre ei era cu spatele inspre scari, lasandu-i-se la iveala doar parul blond si paltonul lung. In acea fractiune de secunda, inima mi-a a scos un zvacnet. Picioarele mele voiau sa se opreasca, dar nu puteam. Aveam si eu oarecum mandria si orgoliul meu. Nu ma puteam intoarce din drum, doar pentru ca el era acolo.

Ajunsa langa ei, mi-au facut un scurt culoar, pentru a trece printre ei, unul plimbandu-si palma pe langa mine, desenandu-mi forma corpului in aer, in timp ce treceam, vazandu-mi de drumul meu.

- Uuu!

- Uh! ce atitudine pe ea!

- O fi boboaca? Au inceput sa comenteze intre ei.

- Neaah! Nu cred.

Am zambit in sinea mea, din cauza ochilor lor care imi analizau partile corpului, am batut la usa de la 12 A. Am bagat capul si am intrebat cateva fete.

- Maria Draghici?

- Nu a  venit inca la scoala. Striga o fata, total dezinteresata.

- Sa ii ziceti ca o cauta profa de religie.

Apoi am incercat sa ma retrag cand in spatele clasei, langa o banca am vazut-o pe Roxana care vorbea la telefon. Nu ma remarcase, dar fiind ca se sunase, am preferat sa plec rapid de acolo. Baietii nu isi schimbasera pozitiile corpului. Erau 2 sau 3 bruneti, destul de mici de statura, iar tipul cu stil, nu ma privea, doar afisandu-si un zambet, inocent. Am trecut pe langa ei, unul dintre ei, continuand:

- Gata? Deja pleci? Iar ceilalti au inceput sa rada usor, baieteste.

Jos, profa ma astepta cu raspunsul pe care i l-am spus, oferindu-mi o fata usor dezamagita pleca.

M-am asezat pe scaun, procesand cele intamplate. Inima isi marise oarecum bataile, iar talipile mele voiau sa urce din nou scarile pentru a vedea clasa tipului cu stil.

"Deci e a 12 a ? Probabil...Cum pot sa aflu?"'

Ea privindu-ma ma intreba.

- Ia zi cum a fost?

Jocul destinului Vol. IUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum