Ally Andrew... o fata obisnuita, o eleva ca toate celelalte care niciodata nu a acceptat conceptul de dragoste. Mereu a fost de parere ca iubirea este un joc cu doua fete care are la un moment dat un sfarsit care va aduce doar suferinta.
Conceptul a...
Astazi e o zi mai mult decat importanta, pentru ca astazi ne-am decis ca va fi ziua in care parintii nostri se vor intalni pentru prima oara. Am vorbit toata seara trecuta cu Louis la telefon si mi-a spus sa nu ma stresez prea mult. Pana la urma urmei pentru el, "E doar o intalnire precum toate intalnirile, daca ei se vor intelege va fi ok, iar daca nu.. asta e, noi ne iubim si ne vom iubi si fara si cu simpatiile sau antipatiile lor", dupa parerea lui, dar eu cred ca nu este asa. Pana la urma ei vor doar ce este mai bun pentru noi, vor sa fim noi fericiti, chiar daca ei cateodata gresesc luand anumite decizii in numele nostru, ei le iau doar pentru ca acestia considerau ca este spre bunul nostru viitor, iar asta e splendid. E splendid faptul ca exista pe lume persoane care ne iubesc mai mult decat ne iubim pe noi insine, ne iubesc si vor face orice doar pentru ca noi sa ne simtim bine si sa avem maximul de confort dorit de sine, poate si chiar mai mult. Ei si-au luat de la gura lor si ne-au dat noua, au flamanzit pentru noi si ne-au aparat impotriva pericolelor ce s-au ivit la fiecare pas. Daca spre exemplu ar fi fost sa intalnit un violent caine al strazii, s-ar fi pus in fata mea si m-ar fi pazit.Ar fi preferat ca pielea ei sa sangereze datorita urmelor de colti infipti in carnea fina a ei, si ca durerea sa-i navaleasca sufletul, ar fi facut si mai multe, doar ca sa nu sufar sau sa le fac eu. Pentru toate aceste lucruri marunte, dar si mai maricele, ar trebui sa plec urechea la ce imi spune in legatura cu Louis, pentru ca mi-ar vrea doar binele.
*
Totul era gata. Masa era gata, impodobita pe o bucata rosie de catifea, cu o vaza alungita din sticla transparenta, ce sustinea un impunator buchet de crini de un oranj ce scotea din anonimat intregul aranjament floral. In jurul acestora se aflau farfurii de un alb imaculat, ce straluceau in lumina artificiala a becurilor ce se chinuiau sa isi faca datoria cat mai bine posibil (fotografie media). Eu eram gata, imbracata intr-o rochie purpurie, de matase, prinsa cu o curea subtire, ce imi evidentiaza talia, bustul fiind impodobit de o dantela mov ce schimbase radical tot fizicul rochiei, scotand-o din anonimatul monoton. Ce-i drept, un decolteu exista, dar nu cred ca ar fi o problema, pana la urma nu este atat de adanc incat sa supere pe cineva, cel putin asa cred.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Eram la locul meu, asteptand tacuta si ingandurata musafirii. Daca nu ma vor place? Daca ma voi balbai? Daca nu se vor intelege? Daca fac o impresie proasta? Daca, daca si daca? Daca daca, sau si mai important: daca nu daca? Ohh! Mai taci, Ally! "Daca nu daca?" Si asta ce ar trebui sa insemne? Oh.. Cateodata chiar nu ma mai inteleg nici eu.. Stiu doar faptul ca am emotii. Am emotii mari. Fruntea-mi incretita mi se netezeste brusc cand aud sunetul soneriei colorate punand stapanire asupra auzului meu odinioara linistit. Ma indrept cu pasi agitati spre usa maro-inchis, cu linii fine deschise, atinzand clanta rece in comparanta cu temperatura corpului meu. Trag usor de bucatica ondulata de metal si imi ridic privirea, scanand din cap in picioare cele trei persoane ce se aflau in fata mea: domnul Mike, inbracat in vesnicul costum de gala alb-negru cu clasica cravata rosie si parul dezordonat de obicei, acum ceruit perfect, fara nici un fir inafara impunatoarei coafiuri specifice masculine. Langa acesta se afla o doamna ce imi transmitea priviri de gheata, scanandu-ma si oprindu-se mirata asupra bustului meu. Aceasta avea o privire rece, riduri de expresie specifice varstei, venele putand fi observate fara deranj, iesite din relieful corpului, facandu-i pielea si mai zbarcita. Femeia aceasta ma ucidea din priviri.
