3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 10

- Ok, deci sa incepem cu inceputul: intr-o zi am gasit o scrisoare... si asa i-am relatat ultimele saptamani.

- Mai, Ally, dar tu te-ai facut adolescenta, mamă! spune ea chicotind.

------------------------------------------------

Ally POV

Dupa ce mama mi-a spus asta ma saruta pe frunte protector si imi ureaza noapte buna

*

Este sambata dimineata, ora 8:27. Ma trezesc plina de viata si imi fac ritualul de dimineata. Imi mananc simplul meu mic dejun si primesc un mesaj de la Leo:

Le: Buna, Ally!

Ii raspund la mesaj vesela:

Me: Bine, tu?

Le: Ma gandeam sa ne plimbam la 9:00 prin parc.

Me: Ok.. Ne intalnim acolo?

Le: Pai as vrea sa te conduc eu.. Daca se poate..

Me: Sigur!

Le: La 8:50 vin la tine.. Dar.. Unde locuiesti??

Me: Pe langa Palatul Justitiei.

Le: Ok, ne intalnim acolo?

Me: Sigur!

Ma imbrac cu niste colanti inflorati, un tricou crem, cu dantela pe partea de jos, mi-am facut niste bucle lejere si niste balerini simpli.

Ma uit la ceas, e 8:48! Cu siguranta deja ma asteapta. Imi iau geaca si o geanta in care imi pun telefonul si cheile si plec.

Cum spuneam, Leo ma astepta deja.

- Scuze de intarziere..

- Defapt este 8:50, adica ai ajuns exact la timp, la care eu chicotesc involuntar.

- Mergem? ma intreaba acesta inclestandu-si mana cu a mea.

- Pai ce mai asteptam?, spun eu, dupa care incepem sa mergem lent.

Pe drum el mi-a spus ca ar trebui sa organizam o cina de familie in care, astfel sa se cunoasca parintii nosti, si ne-am gandit ca aceasta cina sa fie saptamana viitoare..

*

De cand nu m-am mai dus intr-un parc..in natura.. Am fost in ultimul timp atat de ocupata de viata de liceanca incat am uitat de dupa-amiezile petrecute in mijlocul padurii parcului, gasindu-mi linistea printre ciripitul melodios, care imi mangaia urechile, de mirosul  ierbii proapete.. de coloritul mirific al fluturilor.. de zumzetul timid al albinelor.. briza fina de catifea a vantului care mangaie discret frunzele.. si sentimentele naturii in general care te ating profund si te ademenesc intr-o transa de calmitate pura..

Cred ca s-a vazut asta de cand am facut primul pas in acel parc al copilariei mele, unde ma descarcam, tipandu-mi of-urile naturii.

- S-a intamplat ceva? sparge Leo tacerea.

- Ce sa se intample? intreb eu confuza.

- Pai lacrimezi..

Imediat ce am auzit asta mi-am sters obrazul stang de lacrima rebela care imi aparuse.. probabil din nostalgie.

- Mi-am adus aminte de trecut.. spun eu mai mult pentru mine, dar Leo auzindu-ma.

- Stii ca imi poti spune orice, Ally.

- Stiu, dar nu e mare lucru..

- Nu e mare lucru, dar ai lacrimat de la el.

- Da.. te rog.. nu pot sa iti spun..

- Daca nu poti, nu te oblig.

Dupa ce s-a incheiat dialogul incomod dintre mine si el ne-am asezat pe o banca la umbra.

- Ai incredere in mine? spune el spargand tacerea a doua data.

- Da, spun eu ferm.

- Atunci ma lasi sa iti leg ochii? spune el scotand o esarfa neagra din buzunar.

-..Aha. spun eu cu o nuanta de , ironic, neincredere.

El imi pune esarfa in jurul ochilor si o leaga la spate. Ma tine strans de talie. Simt ca sunt intr-un loc umed si umbros. Dar.. nu poate.. chiar e.. nu pot sa cred! Din mii de locuri din acea padure el m-a adus in acesta. In acest loc sfant al copilariei mele.

- Leo.. este singurul cuvant care-l pot scoate din gura.

- Stiu, te asteptai ca la prima intalnire sa te duc la cea mai luxoasta intal-..

- E perfect! nu il las sa isi continue fraza.

♡♡♡