3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 28

Ally, m-am indragostit de tine!

-------------------------------------------

Ally POV

- Louis.. nu pot. Esti foarte dragut ca m-ai dus la restaurant.. si chiar restaurant de jazz.. dar nu acum..

- De ce? Inca il astepti venind pe cal alb? intreaba vizibil iritat.

-Nu.. vreau sa uit de el.. nu vreau sa-mi irosesc anii de frumusete asteptand ceva ce nu o sa vina.

- Lasa-ma sa te ajut sa-l uiti.. te rog!

-Louis, nu te plac si ti-as face mai mult rau!

- Macar da-mi o sansa!

- Nu stiu ce sa zic..spun dupa un lung moment de asteptare.

- Ok, te las sa te gandesti.. spune intr-un final uitandu-se in gol. Nu cred ca a mai acceptat pana acum un refuz.

- Deci.. mancam? zic chicotind, vazand ca şnitelele ajung in farfuria mea, si cartofii prajiti imi fac cu ochisorii lor imbibati in suculentul ulei de floarea-soarelui. Nu ma mai pot abtine si incep sa infulec, uitand de faptul ca o domnisoara asa ca mine ar trebui sa foloseasca tacamurile, dar.. asta e, foamea bate eleganta!

In timp ce eu mancam fara nici o regula, Louis radea cu gura pana la urechi de mine.

- Ai vazut cumva un clovn, sau de ce razi? spun printre inghititurile fomiste.

- Hmm.. cred ca se afla o clovnita plina de ulei de la cartofi prajiti chiar in fata mea! spune chicotind.

- Pai si eu cred ca se afla in fata mea un clovn imatur si afemeiat!

- Ah da? Zice cea care nu a mai mancat de nu stiu cate zile!

- Nu am mai mancat pentru ca m-am gandit la Leo, din dragoste, un cuvant care nu exista in vocabularul tau!

- Ba da, exista!

- Nici nu stii ce exista in creierul ala sec!

- Tu esti in creierul ala sec, Ally!

-Nebunule!

- Nebun dupa tine!

- Ugh! Nesuferitu-le!

- Ne-suferit? silabideste el. Nu sufar sa nu fii cu mine!

- Iar eu nu sufar cand nu ma lasi sa mananc!

-Fomisto!

-Fomista din dragoste!

-Fomista din prostie!

-Nesimtitule!

-Frumoaso!

-Ma calci pe nervi!

-Ma calci pe orgoliu, sentiment reciproc! spune razand sarcastic.

-Orgoliul tau e cladit din miliardele de fete care-ti cad la picioare, nu e cazul meu!

-Dar va fi!

-Ba nu!

-Ba da!

-Stii ceva?! Merci pentru masa, m-am saturat! spun ridicandu-ma pe picior de plecare.

- Hei, stai! De ce pleci?

- Nu ai auzit? M-am saturat! De ce sa mai stau aici daca nu mai mananc?

- Sa mai vorbim..

-De ce as vorbi cu tine?

- Uite.. stiu ce am facut si imi pare foarte rau, dar vreau sa stii ca nu eu l-am facut sa plece, si nu ar trebui sa-ti versi nervii "de otel" pe mine!

- Ba e numai vina ta ca Leo a plecat, pentru ca ma faceai foarte trista, iar el m-a dus la patinuarul acela nesuferit si.. atunci ma napadisera lacrimile si am facut o pauza destul de lunga in vorbire ca sa ma calmez. ..si e numai vina ta, zic monoton, uitandu-ma in gol.

- Daca erai cu mine nu se mai intampla nimic!

-Nu vreau sa fiu cu tine pentru numele lui Dumnezeu! Vreau doar sa ma lasi naibii in pace, sa nu ma mai urmaresti si sa imi apari mereu in cale cu aerele tale de diva de la Hollywood, cand tu esti doar un baiat care cauta atentie!

-Ok.. Stiu ca esti nervoasa si merit asta, dar daca vrei sa avem o conversatie cat de cat..

-Pa, Louis! spun eu fara sa mai incerc sa il fac sa inteleaga ca nu imi doresc si nu mi-am dorit niciodata nimic cu el! Am incercat sa-i spun asta pana acum, dar nu ma intelege deloc!

Imi iau paltonul de pe spatarul scaunului, impreuna cu telefonul si ma indrept spre usa. Sunt sigura ca nu o sa renunte asa usor.

Louis POV

Nu ma intelege si cred ca nu o va face niciodata. Nu a iubit cat o iubesc eu si nu va simti niciodata ca nu poate sta departe de persoana iubita, ca simte ca il iau toti dracii cand ii ignora strigatul disperat de ajutor. Am nevoie sa-mi spuna ca ma iubeste, sa ma imbratiseze, sa ma sarute, sa ma copleseasca cu mesaje siropoase si sa adauge inimioare zambarete la fiecare conversatie. Am nevoie de Ally! Nu am iubit niciodata o femeie atat cat o iubesc, iar ea in loc sa imi sara in brate, ma ignora! Nu i-am mai spus nimanui pana acum ce s-a intamplat cu Charlette, doar ei, pentru ca este cea mai speciala persoana din viata mea.

Vrea sa il uite pe Leo, iar eu o pot ajuta si in sfarsit a inteles asta, dupa mult timp, dar a inteles. Nu a zis nu, iar asta e un inceput. Stiu ca ma uraste, si are tot dreptul, dar in sfarsit pot sa o conving sa-mi dea o sansa. Vreau sa o fac sa ma placa, cum a facut-o Leo, iar daca trebuie sa devin un tocilar emotiv pentru ea, atunci un tocilar emotiv am de gand sa fiu, doar ca sa o fac sa ma placa, pentru ca dupa sa petrecem din ce in ce mai mult timp impreuna, sa radem, sa ne distram, sa facem ce ii place ei, doar ca sa simta macar putin din ce simte cand era cu Leo, sau macar sa o fac sa uite de el. Wow.. pentru prima data ma gandesc la binele ei, la fericirea ei si nu la a mea. Nu mi s-a mai intamplat asta pana acum, dar.. imi place. Imi place sa simt ca ma leaga ceva de viata, ca in sfarsit am un scop bine-definit si nu mai irosesc fiecare clipa gandindu-ma de ce am venit pe lumea asta, de ce m-am nascut sau ce misiune de indeplinit am in viata. Acum stiu ca Ally e misiunea mea, motivul meu si scopul meu!

❤❤❤