3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 25

Am cedat!
-------------------------------------------

Leo POV

Aud tipete de-afara. Recunosc vocea lui Ally. In capul meu se razboiesc toate scenetele care-mi apar cu o viteza uluitoare. Oare i s-a intamplat ceva mamei? Sau mai important: I s-a intamplat ceva lui Ally? Nu sunt sigur daca ma iubeste, cu toate ca a facut tot posibilul sa mi-o arate, dar totusi am o urma de indoiala, adica ea mereu se poate duce in bratele lui Louis, mereu ma poate parasi. Cu toate astea stiu cu certitudine un lucru: eu nu as parasi-o niciodata. Eu o iubesc extrem de mult si nu as putea sa ma misc fara sa o stiu aproate. Eu nu as pleca niciodata pentru ca vreau sa ne traim viata impreuna, vreau ca in fiecare clipa din eternitate sa îi simt parfumul discret, sa îi mangai pielea catifelata, sa respir aerul respirat de ea. Vreau sa-i fiu alaturi si sa-mi fie alaturi. Da.. poate vom intampina greutati.. da.. poate ne vom certa cateodata.. dar vom incheia fiecare cearta cu cuvintele sacre: Te iubesc!

Astept ca Ally sa se intoarca cu zambetul pe buze. Sa ma imbratiseze, sa ma sarute.. sa imi spuna Te iubesc! Stiu.. Am ranit-o, nu am avut incredere in ea si.. cel mai important: am facut-o sa sufere. De ce? Pentru ca nu m-a iubit niciodata o persoana atat de mult cat ma iubeste ea.. sau.. nu am iubit niciodata o persoana cat o iubesc pe ea, pe Ally Andrew, o fata care mi-a furat sufletul, ca sa o pot iubi doar pe ea, m-a orbit, astfel incat sa am ochi doar pentru ea, m-a amutit, astfel incat sa pot sa-i spun doar ei ca o iubesc. A fost, este si va fi totul pentru mine.

Asteptarea a luat sfarsit pentru ca o vad pe Ally venind spre patul meu. Are parul ravasit, ochii nu mai transmit nimic, privirea in gol, pielea alba ca norii si buzele rosii ca focul. S-a intamplat ceva, sunt sigur.

- Ce se intampla, Ally? intreb eu, ea neavand nici o reactie.

- Amm.. Linda?

- De ce trebuie sa deu eu mereu vestile rele?! spune ea in soapta.

- Vesti rele?! Ce vesti rele?

- Leo, dragule, stii ca spitalul acesta nu e tocmai atat de avansat incat sa te poti vindeca in el si.. nu stiu cum sa spun mai frumos, dar..trebuie sa te transferam la un spital mai avansat.. in New York..

- Si Ally vine cu noi, nu? spun eu relaxat.

- Toata viata mea e aici, mama, Laura, liceul..

-..Louis, o completez eu.

- De ce totul trebuie sa se rezume la Louis? De ce nu ai incredere in iubirea mea? De ce nu ai incredere in mine?

- De ce?! Pentru ca te iubesc! Te iubesc mai mult decat viata mea si o sa raman aici, chiar daca poate voi muri, voi muri pentru tine!

- Nu, Leo! Nu mi-as ierta-o niciodata! Te vei vindeca, te cei face bine si vei veni inapoi! Vei veni inapoi si vom trai dupa toata viata impreuna! Asa o sa fie!

- Si daca nu o sa vin inapoi? spun eu cu glas schimbat.

- Cum adica sa nu vii inapoi?! Vei veni! Pentru mine! Pentru noi.. spune si ma ia de mana.

- Ally, oricat te-as iubi si oricat as vrea sa-mi traiesc tot restul vietii alaturi de tine.. trebuie sa-ti spun ceva. Stiu ca spitalul acela idiot, ultra-avansat si ridicat in slavi din New York este cel mai bun din aproape toata lumea, dar nu pot sa spun cu certitudine ca sigur o sa ma vindece 100%. Nu am cum sa citesc viitorul, dar in lucru stiu sigur, eu ma pot lupta si cu moartea pentru tine, pentru ochii, buzele, pielea si.. pentru tot ce reprezinti tu! Te iubesc, Ally Andrew!

- Leo.. te vei intoarce..

- Bine.. sa zicem ca o sa ma intorc, dar intrebarea cea mai inportanta ramane: Cand voi pleca? intreb eu dupa o lunga pauza din dinscutia noastra parca fara sfarsit

- Maine..

- Umm.. ok.

- Ok?! Doar ok?! Pleci maine! Adica ziua care urmeaza dupa azi si tu zici doar ok?

Vreau sa par puternic, chiar daca pe dinauntru, sufletul meu poarta o batalie rece si macabra cu mintea, care constientizeaza un fapt dureros: plec maine! Toata viata pe care am avut-o pana acum, copilaria mea, familia mea, locurile natale, putinii prieteni si experientele care le-am trait in tot acest timp, dar mai ales.. Ally.. raman aici iar eu plec. Practic toata viata mea se rupe.. dispare.. se naruie.. Iar eu plec!

《 A doua zi 》

**
Avionul echipat era gata de plecare. Leo a fost conectat la aparate. Linda si Howard,impreuna cu putinele bagaje au urcat. Totul era pregatit, numai ca cei doi adolescenti nu au facut nicio pregatire emotionala si psihologica pentru asta, nici nu stiau ce urma sa-i astepte, prin ce sentimente groaznice urmau sa treaca si ce chinuri neinduratoare ale dorului urmau sa-i arda. Acesti doi tineri erau foarte ghinionisti, dar stiti cum se spune: "Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti sa duci." Asta inseamna ca erau puternici, asta vor dovedi si in continuare, vor lupta cu capul sus, vor fi mandri de ei insisi si se vor uita doar in fata, asa cum s-au deprins si cum au fost invatati de catre soarta. Stiu ca daca tin capul jos doar o clipa vor pierde tot, isi vor pierde increderea si forta.

-------------------------------------------

Hei! Este ora 2:06 si eu stau pe intuneric cu ochii in gura de somn incercand sa fac un capitol de calitate. Poate mi-a iesit, poate nu mi-a iesit.. cert este faptul ca mie mi-e somn si am nevoie de odihna. Imi pare rau ca acest capitol a fost scurt si plictisitor,dar nu am avut puterea sa scriu mai mult. Sper sa va placa, eu ma bag la somn, noapte bunaaaa!!!