3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 34

Ally POV

-Pai.. nu stiu cum sa para mai frumos, dar.. spune el cu fata in pamant, foarte stanjenit de situatia in care e.

-Dar ce? spun cu teama, ochii umezindu-se putin din pricina fricii de a-l pierde..

-Ally.. Inainte sa vin aici nu am mancat nimic si mi s-a facut foame..

-P-Poftim?? spun asteptandu-ma la ceva mult mai rau. Ii e doar foame? Nu pleaca nicaieri, iar eu incepeam sa plang total degeaba?

-Doar imi e foame.. Scuze daca te-am deranjat.. zice privindu-ma afectat.

-Nu.. Credeam ca vei zice ceva mult mai grav.. Normal ca poti sa mananci! Ce vrei sa iti fac?

-Pai.. As manca orice acum, nu am o preferinta anume.

-Mie mi-ar fi pofta de un chec.. zic imaginand cum infulec din desertul pufos si dulce.. Mmm..

-Facem si chec.. Dar mie mi-e foame, iar deserturile nu sunt de folos in situatia asta..

-Pai.. in acest caz.. Paste?

-Ok.. Cu ce sos?

-Sos de rosii, simplu.

-Foarte bine atunci.. Sa ne apucam de treaba! zice, apoi amandoi cercetam fiecare colt al dulapurilor in cautarea ingredientelor de baza pentru retetele pe care le avem de facut. Mereu mi-a placut sa prepar. Sa amesteci fiecare ingredient, sa urmezi intocmai, pas cu pas retetele, sa traiesti cu ardoare fiecare clipa care te tine in suspansul secundelor in care degustatorul da verdictul decisiv: calitatea operei tale culinare. Totul e mult mai amuzant cand ai pe cineva drag alaturi, cand arunci cu faina in voi, cand va spargeti oua in capul celuilalt sau cand va atingeti mainile atunci cand framantati presupusul aluat lipicios. E foarte amuzant si complicat in acelasi timp sa fii autorul unei picturi splendide si suculente pe o panza alba, rotunda si de-a dreptul stalucioare. Focul cuptorului, aburii ce plutesc ca niste zane invizibile pe pereti si inaduseala specifica gatitului.. toate se merita atunci cand papilele gustative dau de gustul tainic si cremos al preparatului faurit chiar de mainile tale.. niste maini care inainte te-ai fi jurat ca nu ar putea pregati nici macar un mic dejun, nici sa nu mai vorbim de prajituri alese cu o aroma si un miros rafinat.

M-am distrat pregatind masa cu Louis. Este mai amuzant decat credeam si are un stil de a distra lumea fantastic. Nu mereu mi-au placut mereu glumele lui Leo.. mai ales stilul in care le facea.. cateodata jicnea persoane la care tin mult..dar nu ii spuneam asta niciodata.. pentru ca asa era el si nu puteam sa il schimb. Nici nu voiam asta. L-am iubit cum este el, pur si nu am vrut o secunda sa ii schimb nici macar o suvita de par, pentru ca mie imi placeau pana si defectele lui. Nu cred ca voi incata niciodata sa il pastez in inima mea, indiferent ca iubesc sau nu alt baiat. El a fost prima mea iubire adevarata si nu il va putea inlocui nimeni, indiferent cat de mult iubesc acea persoana, iar acum am o parere strict obiectiva, cu parere la toti pretendentii care vor aparea de acum in colo in viata mea, nu doar la Louis. Nu bag mana in foc ca el va fi ultimul aspirant la tronul inimii mele, pentru ca am facut odata asta.. si deznodamantul nu a fost unul atat de favorabil mie, asa ca nu voi mai face greseala asta si a doua oara.. totul e imprevizibil pe lumea asta, si nu exista o decizie clara si de necontestat in viitorul unei persoane, pentru ca oricand se poate intampla orice. Asta am invatat eu semestrul asta, unde nu prea m-am cam implicat in domeniul scolii. Am lipsit la ceva ore.. am omis cateva teme.. dar am fost atenta la cateva dintre materii si am prins ce imi place. Ador istoria. Iubesc sa descifezx o poveste.. sa ii aflu singura finalul. Mereu mi-a placut asta.. dar nu cred ca voi dezvolta o slujba pentru asa ceva.. o femeie de afaceri suna mult mai bine.. as vraea sa fiu independenta, pe propiul drum si sa nu depind de nimeni, seara cand ma intorca acasa sa prepar ceva impreuna cu iubitul meu.. cum am facut si azi de altfel. Azi a fost o zi mai mult decat speciala. Ne-am jucat in bucatarie, nu doar am gatit.. iar dupa am mancat checul delicios si aromat in fata semineului, eu stand cu capul pe pieptul lui si uitandu-ne la miscarie mistuitoare prin care focul incearca fara succes sa sparga zidul de piatra ce il tine legat in acel cub de siguranta. A fost o seara extraordinara, plina de momente de extaz in care buzele noastre isi gaseau refugiul odihnitor unele lipite de celelalte in niste saruturi pline de pasiunea clipelor magnifice ce completau peisajul spectaculos.

Totul a fost magic, pana cand tot tabloul este sfasiat de un ciocanit in lemnul solid si protector al usii. Mama.. Am uitat de ea.. Daca il vede pe Louis aici.. acum.. cu mine.. in casa.. O sa innebuneasca! O sa isi arate fața malefica si cruda de care m-am ferit ani de-arandul!  In imaginatia mea de odinioara, o visam intr-o pelerina neagra, cu flacari arzand in fundalul mistuitor, cu un machiaj strident, negru, asemeni personajelor negative din basme. Asta e fața ei malefica ce imi chinuia noptile nevinovate. Cand faceam ceva grav, fara stirea ei, cum ar fi sa primesc staini in casa, sau sa joc tenis pe masuta de cafea din sticla, care sfarseste sparta de mingiuta arzatoare, mama cruda reaparea. Nu m-a certat grav niciodata, doar ca facea miscari bruste si amenintatoare in aer, miscari completate de privirea.. privirea aceea cruda si dezamagita care sapa adanc in sufletul tau prea nevinovat pentru asemenea tablou. Pedeapsa suprema ce imi chinuia copilaria era respingerea. Nu se uita la mine, nu vorbea cu mine, ma lasa sa fac ce vreau.. Poate pentru un copil rebel pedeapsa asta nu era ceva foarte rau, pana la urma mama il lasa sa faca ce vrea, iar asta era bine pentru el, dar eu.. eu o aveam doar pe ea, ca mama, ca tata, ca prietena, ca sora.. Ea era totul pentru mine, iar daca ea nu se mai implica in viata mea eu nu mai aveam nimic.  

Acum ce o sa-i spun? Cum o sa ii imblanzesc cruzimea?

♡♡♡