3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 24

Un lucru era cert: Leo pleaca in New York, Ally ramane in Berlin. Cum va reactiona Ally? Leo se va intoarce vreodata inapoi?

--------------------------------------------

Ally POV

Nu am prea dat mare importanta lui Louis chiar daca niciodata nu m-as fi gandit ca el chiar.. e mult spus ma iubeste dar cine stie? Poate chiar simte ceva pentru mine..

Opreste-te Ally! Nu mai tii minte ce ti-a facut?! Te-a lovit! Te-a facut sa privesti lumea din intuneric! Era sa te desparta de fericire si tu acum.. Leo sufera amarnic si se zbate intre viata si moarte pe patul de spital si tu.. tu te gandesti la Louis?

Vocea din capul meu avea dreptate! Trebuie sa nu ma mai gandesc decat la ce e important acum: Leo.

Ma indrept spre salonul lui ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Linda era acolo, ii mangaia parul saten cu degetele ei firave. lacrima urmandu-si calea pe obrajii ei, dar neputincioasa mamă avea privirea atintita numai spre fătul ei cu ochii veşnic închişi. Oare ce era în sufletul ei în clipele acelea de groaza? Linda niciodata nu a scos niciun sunet, nu a scos niciun suspin, nu s-a vaitat deloc. A plans intradevar, dar a plans in liniste. Nu a vrut sa-si transmita starea si celorlalti. Ea stia ca sufar, dar nu mi-a spus nimic.  Este o femeie atat de puternica, mereu am invidiat-o.

- Ally, ai mancat? ma intreaba ea.

- Huh? ma trezesc eu din transa gandurulor mele.

- Pai de ce te-ai mai dus afara daca nu ti-ai luat ceva de mancare?

- Umm.. pai.. ma balbai eu incercand sa nu dezvalui ce s-a intamplat acum cateva secunde.

- Poate a vrut sa ia aer.. sopteste Leo cu ochii inchisi. Stai.. Leo!

- Te-ai trezit! Ahh.. mi-a fost asa dor de tine! strig eu astfel incat sa ma auda tot spitalul.

- Mda.. spune el. As vrea sa ma culc.

- Oh, cu siguranta, zic cu zambetul pe buze, nefiind constienta ca el minte si defapt nici macar nu a deschis ochii pentru a ma vedea.

- Ally.. scumpo.. vrei sa vorbim ceva intre patru ochi? ma intreaba Linda putin cam stanjenita.

- Da.. sigur, spun si ne ducem pe hol.

- Ce s-a intamplat, intreb curioasa, putin cam absenta, gandul meu fiind la Leo.

- E in legantura cu Leo.. zice ea captandu-mi atentia rostindu-i numele.

- Da.. incerc eu sa o fac sa continue.

- Stim cu totii ca Leo doar printr-o minune s-ar putea vindeca la spitalul ăsta.. nu are conditii si nu este echipat necesar, intelegi?

- Sigur! spun eu cu zambetul pe buze, neprevăzanând bomba care urma sa ma loveasca, sa ma terozizeze. O sa-l mutati la un alt spital de prin apropiere.. zic eu zambind nepasatoare si voind sa ma reîntorc către Leo.

- All', scumpo, ăsta e cel mai avansat spital din Berlin, spune ea intunecandu- privirea.

- Linda.. ce incerci sa s-spui?

- All', Leo va pleca.. in New York.

- In N-New York.. ingân eu şoptind. In New York! In New York!! In New York!!! In New York!!!!! zăcnesc eu cat ma tin puterile, amplificandu-mi vocea pe parcurs.

- Ally, calmeaza-te, scumpa mea! incearca Linda sa-mi domoleasca furia, dar nu face mai mult decat sa inrautateasca situatia.

- Sa ma calmez? Sa ma calmez? o ingan zambind sarcastic. Cum sa ma calmez? rabufnesc de parca asta m-ar fi ajutat cu ceva..

- Inspira.. Expira.. spune ea incercand sa-mi reduca nervii. Mergea.. m-am mai calmat.

- Cand pleaca? intreb uitandu-ma in gol, transmitand.. nimic.

- Maine.. zice ea ghicind ce urma sa se intample.

- Nu.. asta nu poate fi adevarat.. sunt la camera ascunsa, nu?! spun zambind sarcastic. Unde sunt camerele de filmat? Unde sunt????!?!??! zic iesindu-mi din minti, tragandu-ma de par in disperare, tipand si urland ca o nebuna, izbucnind la un moment dat intr-un plans isteric, alunecand usor pe perete. Pleaca.. pleaca.. poate nu o sa se intoarca niciodata, o sa-si gaseasca pe altcineva, o sa-si intemeieze o familie.. fara mine. Gandul ăsta mă dispera. Ma innebunea, ma zdrobea si imi ametea gandurile. Ma distrugea.. ma distrugea faptul ca poate nu o sa-l mai vad niciodata.. ma distrugea faptul ca nu o sa-l mai am langa mine.. ma distrugea faptul ca nu o sa-i mai simt parfumul, ca nu o sa-l mai pot atinge, nu o sa-l mai simt acolo, nu o sa ma mai faca sa zambesc, sa simt ca lumea poate fi privita dintr-un unghi fericit.. ma distruge, ma macina, ma taie in mii de fasiute.. ma depaseste. Nu pot sa-mi inchipui cum va fi fara el.. de maine! Maine! Mai am doar o zi. Doar o zi alaturi de el, si eu care credeam ca vom trai toata viata impreuna, ca vom imbatrani impreuna, ca vom face copii, ca o sa ne facem o micuta casuta retrasa de cotidianul agitat. Visam si speram la atatea lucruri.. lucruri care acum iau sfarsit. Se naruie in fumul tainic. Dispar in ceata gandurilor. Se pierd in viata, ma parasesc, cum ma va parasi si Leo. S-au stins cum se stinge o lumanare care-mi topeste inima cum se topeste ceara in arsura vesnica a focului care-mi arde sufletul ravasit. Il iubesc.. il iubesc si nu pot,
nu pot sa stau departe de el! Nu pot si nu vreau! Ahh! Imi vine sa urlu si sa las siroaielede lacrimi sa iasa. Vreau sa ma descarc! Vreau sa daram totul, cum s-au daramat sperantele mele! Vreau sa distrug, cum s-au distrus sentimentele mele! Vreau sa calc in picioare, cum au fost calcate in picioare visele mele. Si asta fac. Urlu, las siroaiele de lacrimi sa-mi navaleasca fata, ma descarc, daram, distrug, calc in picioare si in final.. ajung din nou jos.. plang din nou, stand pe podeaua rece a spitalului. Am cedat!