3 Inimi, un Singur Sentiment 1

Capitolul 23

** Va rog sa cititi anuntul de jos, e important **

Vad o usa intre-deschisa si nu pot sa nu ma uit prin ea. Nu mica mi-e mirarea cand il vad pe L-Louis stand in pat, uitandu-se la ecranul telefonului sau. Sigur.. probabil vorbeste cu vreo iubita de-a lui pe care o s-o paraseasca cand iese din spital. Fac un pas mai departe atat incat sa vad ca in ecran era o.. poza cu mine..

--------------------------------------------

Leo POV

Era dimineata Craciunului. Stiam ca de zile bune Ally nu mai este in apele ei, asa ca i-am luat un animalut de companie ca sa.. o faca sa zambească când eu nu pot să fac asta. A fost fericită pe moment, dar după vedem cum iar incepea sa se intristeze treptat. Am decis pe loc să îi mai fac o mică surpriză, poate-poate o s-o fac mai fericită, pentru că ăsta mi-e scopul meu de iubit, aşa că am stabilit împreună cu ea să plecăm cât mai repede la patinuar.

Era tare fericită când zgâria gheața cu patinele ei rozalii, cu lame abia ascuțite. Încerc să-i sporesc gradul de veselie şi să mă dau un pic în spectacol, dar.. nu a ieşit atat de bine cum speram.. Când am încercat să fac o săritură care ştiam deja că niciodată nu mi-a ieşit, ce să vezi?! Foarte surprinzător: nu mi-a ieşit! Am căzut si m-am lovit foarte rău undeva pe la coapsă. Auzeam în fundal, neclar vocea celei pe care voiam să o fac fericită, strigând disperată ajutorul celorlalți oameni care patinau chiar liniştiți, in ciuda a ceea ce s-a intamplat. Mă simt purtat pe brațe de către Ally şi un bărbat cred.. nu ştiu cu exactitate.

Aud ambulanta.. de aici nu mai stiu nimic..

*

Ma trezesc cu greu, astfel incat pot sa vad ca sunt la spial, intr-un salon ingust, mizer. Aud un ciocanit de usa, dar nu pot sa raspund, nu pot sa fac nimic, ma doare!

Vad cum intra tiptil-tiptil mama si se bucura atat de tare ca sunt bine, ca am deschis ochii.. Ce sa zic?! Nu sunt asa important.. cu sau fara mine ceilalti si-ar continua viata.. Ally ar putea fi cu Louis fara problema, haita de populari ar cicali ceilalti tocilari ai scolii.. cred ca numai mama si tata ar plange dupa mine, atat. Aa.. si putin Ally,dar dupa ar fi cu Louis, si-ar intemeta o familie.. toate bune si frumoase si fara mine. Nu insemn mare lucru in fata lui Ally, nu sunt lumina ochilor ei cum e ea pentru mine, ar putea sa fie in orice clipa cu ceilalti pretendenti, neuitandu-se in spate sa vada ce rani profunde ar lasa in urma..

**

Asa gandea Leo.. " nimeni nu ma iubeste cu adevarat ", " nimeni nu si-ar da viata pentru mine, dar eu mi-as da viata pentru toti ", " fac umbra pamantului degeaba " si asa mai departe. Nu stia cate griji isi face Ally pentru el, ca aceasta liceeanca, prada iubirii nu l-ar lasa nici o clipa singur,ca nu ar pleca niciodata, ca nu si-ar mai reveni din depresie daca i s-ar intampla ceva lui Leo. Il iubea prea mult, ii spunea asta, dar el nu credea, sau se obisnuise prea mult cu singuratatea ca sa constientizeze ca cineva il iubeste asa de mult. Si el o iubea pe ea,dar suferea amarnic, mintindu-se singur. Era prada prorpiei imaginatii nenorocite care nu-l putea lasa sa o iubeasca, sa fie fericit,sa-si traiasca experienta uluitoare a liceului, care trebuie traita de fiecare tanar orb. Se pare ca acesti doi copilandri indragostiti sufera.. nu vor sa mai calce pe lumea "de afara", dar trebuie.

Leo e in salon, internat, in stare critica. Medicii nu-i dau nici o sansa in spitalul ăsta, neechipat corespunzator, in care fiecare clipa conteaza, fiecare minut sta numarat e degete, in care Leo poate.. printr-o minune s-ar fi vindecat, dar el s-a dus la spital cu o boala si va pleca cu alta, incurabila. Nu mai putea sta aici, si toti stiau asta, numai Ally nu. Ceilalti nu puteau, sau mai bine zis nu se încumetau sa-i spuna, stiau ca ea nu poate sta departe de el mai mult de cateva minute, d' apoi luni sau chiar ani cat va sta Leo la un spital cu aparatura avansasa din New York. Atatia kilometri! Atatea mile departare! Era o distanta care intrecea limitele posibilului; Ally nu ar fi rezistat, ar fi clacat psihic, ar fi innebunit, sau.. in cel mai rau caz s-ar sinucide. Era ori viata lui Leo, ori tot ce insemna Ally, de la zambet pana la privirea calda si duioasa. Singura solutie ar fi fost ca Ally sa plece cu Leo la New York, dar asta nu era posibil. Toata viata ei era in Berlin, dar..

Un lucru era cert: Leo pleaca in New York, Ally ramane in Berlin. Cum va reactiona Ally? Leo se va intoarce vreodata inapoi?

**

--------------------------------------------

Umm.. Hei! Stiu.. e un capitol scurt, stiu, nu e palpitant, stiu, sunt o scriitoare oribila si de aceea voiam sa va intreb daca mai are rost sa-mi consum timpul pe o carte prost-scrisa. Lasati in comentarii daca vreti sau nu sa continui.

V-am pupat ( poate aici ne luam ramas bun ..)!