My weakness [SasuSaku FanFic]

45.

Sasuke's POV

In ciuda starii mele de nervozitate, am decis sa ma comport cat mai degajat posibil. Mi-am aruncat cele doua shuriken-uri, pe care le aveam, pe pat; nici macar nu stiu de ce le-am luat cu mine. Si, cu un aer obosit, m-am trantit cu un bufnet pe singurul scaun din incapere, avand grija sa nu pierd nicio secunda privirea lui Itachi. I-am facut semn sa ia si el loc pe fotoliul din fata sa. El se conforma si se aseza gratios.

Aparent era o placere pentru el aceasta tacere apasatoare. Dupa figura sa nu reuseam sa ii disting niciun gand si orice lucru, la care incercam sa ma concentrez, pierea in ganduri repede din cauza incomoditatii mele. Spre bucuria mea, Itachi nu ma mai lasa mult sa stau pe jar.

- Nu te retin mult. Eram in trecere si as fi vrut doar sa schimb cateva cuvinte cu tine.

Sinceritatea si calmul cu care rosti neobisnuitele cuvinte ma facura si mai nerabdator, insa nu puteam renunta la atitudinea mea. 

- Se pare ca iti place sa apari in cele mai nepotrivite momente. E miezul noptii pana la urma, Itachi.

- Tocmai de aceea e cel mai oportun moment; explica cu incredere. 

I-am facut semn sa ii dea drumul. Nu intentionam sa il dau afara ori sa ma crizez in vreun fel, desi tensiunea dintre noi era aproape palpabila. Am luat decizia sa nu dramatizez situatia si sa ma comport copilareste. As fi vrut cu toate acestea sa discut cu el fara ocolisuri despre masacru, dar nu am avut ocazia, iar acum nu merge.

- Kakashi-senpai, inainte de a muri, m-a rugat sa iti adresez cuvintele sale ce te privesc pe tine.

Daca gandul la Kakashi ii aducea durere, nu o lasa sub nicio forma sa o vad si eu. In schimb, am tresarit putin, surprins ca Kakashi si-ar aminti de mine in clipe ca acelea. Apoi, am realizat ca ultima parte a frazei lui "ce te privesc pe tine" inseamna ca nu sunt singurul castigator.

- Presupun ca ai trecut si pe la Sakura si Naruto.

Nu lua in seama comentariul meu, fiind clar cu mintea in alta parte. L-am rugat din priviri sa inceteze cu pauzele astea emotionale si sa imi zica o data ce vrea.

- Kakashi are incredere in tine, Sasuke si stie ca vei lua decizia corecta. Totusi, nu telul tau il ingrijoreaza, ci implicarea ta in viata colegilor tai, Sakura si Naruto. A dorit in mod special sa ai grija de Sakura, sa ii fii alaturi.

Nu cred ca am izbutit sa imi ascund surprinderea. Mi-a incredintat o singura sarcina care nici macar nu are legatura cu el! Si de unde naiba stia el de mine si Sakura?! Imi si imaginez o multime in jurul lui Kakashi, si el, cu ultima suflare, demonstrand tuturor ce se intampla. Brusc, preocupat de intelegerea mesajului, am revenit la Itachi, doritor sa aflu daca s-a prins de ceva.

- Si tu ce parere ai? Bineinteles ca toti vom avea grija unii de altii, suntem o echipa.

El rase incetisor, evident amuzat ca am incercat sa il deviez de la adevar.

- Sasuke, lasa prostiile. Crezi ca nu stiu de tine si Sakura?

Si rasul se amplifica. Nu imi amintesc ultima oara cand l-am vazut pe Itachi sa rada si, pe langa faptul ca ma sperie, ma enerveaza ca ma ia peste picior.

- La ce te referi? marai eu.

- Eu zic sa nu te mai comporti ca un copil si sa te ascunzi fara niciun scop. 

Iritarea mea crescu si mai mult, iar la folosirea cuvantului "copil" m-am aruncat pe el, lovindu-l cu pumnii. 

- M-am saturat sa ma tratezi asa! Esti de cateva saptamani prin preajma si nici macar nu te uiti la mine, iar acum mai ai si tupeul sa te prefaci ca stii totul despre mine! Nu stii nimic, absolut nimic! am strigat tare, incat cateva lumini peste strada s-au aprins si oameni in haine de noapte au iesit sa se uite deranjati pe geam. Lumina la mine era stinsa, asadar nu presupuse nimeni ca zgomotele veneau de aici.