My weakness [SasuSaku FanFic]

35.

Sakura's POV

Cand vezi soimul satului te gandesti la un consiliu cu un numar destul de mare de chunini si jounini. In cazul de fata nu prea se aplica teoria mea. Aparent eram echipa noastra, Kakashi, Asuma, Kurenai, Neji, Shikamaru, Gai si desigur Tsunade-sama si Shizune.

Tsunade-sama se gandi in sfarsit sa ne explice care e treaba cu intalnirea aceasta si motivul i-a determinat pe toti sa fie atenti.

- Am primit raspunsul de la Uchiha Itachi. Akatsuki si-a inceput miscarea si nu avem prea mult timp. A cerut implicarea noastra de urgenta, intrucat nu stie cat ii mai poate retine inainte sa captureze primul Jinchuriki. Voi vorbi si cu cei din Satul Nisipului sa ni se alature cu cei mai buni pe care ii au. Singura alternativa este sa ii infruntam intr-o lupta directa. Pentru asta trebuie planificat totul in detaliu. Itachi a cerut sa discutam atacul peste 4 zile la granita dintre Tinutul Raurilor si al Focului la podul Tnazaku. Toti cei prezenti plecati maine in zori. Va intalniti acolo cu cei din Nisip. Eu nu vin, de aceea il voi desemna pe Hatake Kakashi capitan. Intrebari?

Ma intreb si care ar fi nelamuririle. Niciodata nu s-au cerut informatii suplimentare in cadrul unui discurs oferit de Tsunade-sama. Nu din moment ce include tot ce trebuie sa stim. Totusi curiozitatea m-a determinat sa imi aplec putin capul si sa trag o privire la Sasuke. Nimic. Masca rece si impenetrabila, specifica unui ninja care nu doreste sa ii fie tradate emotiile, ii era extrem de bine lipita de chip. Sigur are ceva de spus, mai ales ca e vorba de Itachi. Cu toate acestea nu intervine.

- Atunci, toti sunteti liberi cu exceptia lui Kakashi.

Si uite asa vine momentul in care nu ma pot abtine si trebuie sa fiu putin enervanta. Am asteptat ca toti ceilalti sa o ia inainte, ramanand ultima alaturi de Sasuke. Am incercat sa vorbesc incet ca sa nu auda Naruto.

- Hei. Esti bine?

- Mhm.

Da, super. Exact raspunsul pe care il asteptam.

- Vreau sa te intreb cate ceva.

L-am condus in alta directie fata de cea in care voia sa mearga, dar el nu s-a impotrivit. M-a urmat tacut pana cand am ajuns intr-un parc aflat mai pe la periferia Konohai. M-am asezat pe leagan, iar el a ales banca uitandu-se stupefiat la mine cum ma comport asemenea unui copil mic. Ce pot sa fac.. mereu mi-a placut sa ma dau in leagan. Vazand ca da semne ca isi pierde rabdarea, nu am mai asteptat nicio clipa.

- Vreau sa stiu ce te apasa; am rostit degajata ca si cand as vorbi cu parintii mei, nu cu Sasuke care pana acum cateva zile era mai mult un strain.

- Nu cred ca te priveste.

- Iar incepi cu orgoliul tau specific Uchiha?

- Iti pasa?

Am sarit de pe leagan, aterizand printr-o intepenire perfecta a talpilor pe sol, apoi m-am indreptat spre el nervoasa, totusi sentimentul meu de furie s-a mai domolit cand am ajuns langa el si tot ce am rostit au fost niste cuvinte mai mult ranite.

- Stii bine ca da.

Isi feri privirea si isi musca buza. Uite-l! Semnul care imi demonstreaza ca vrea sa para puternic. Trebuie sa fortez mai tare.

- Nu ai cu cine altcineva sa vorbesti despre subiectul asta. De fapt ai putea cu Naruto, dar nu e acelasi lucru.

- Fie, numai taci din gura!

Am trecut cu vederea tonul sau, desi era clar ca nu a fost cu intentie. Si in plus, stiu ca vrea doar sa ma tachineze. Am luat un zambet triunfator si m-am asezat langa el pe banca. El observa apropierea mea si ofta zgomotos.