My weakness [SasuSaku FanFic]

24.

Strigatul sau m-a oprit. M-am intors spre Sasuke care incerca sa se puna pe picioare. Parea ingrijorat. Dar de ce? L-am omorat in final pe Orochimaru, nu mai e nicio amenintare...

- Sakura, doar opreste-te!

M-am lasat sa cad pe spate, terifiata la studierea corpului lui Orochimaru. Dupa toate loviturile primite si ranile produse de mine nici nu ii mai puteam distinge trasaturile fetei. Mana dreapta parea dezlipita de intregul trup, iar degetele faramitate. Ritmul cardiac mi-a crescut intr-o secunda, in acelasi moment in care am inceput sa imping cu picioarele in podea sa ma departez de corpul mort. 

Sasuke a ajuns langa mine, cam greu cu deficitul de chakra, si s-a postat in fata mea astfel incat sa nu mai vad aproape nimic din Orochimaru. 

- Trebuie sa te calmezi! Spune-mi ce sa fac pana nu mori!

Presupun ca am facut o fata extrem de confuza incat nu reuseam sa disting intelesul cuvintelor sale. Sunt foarte bine... nu sunt ranita mai deloc...

Ca un fulger partea mea rationala a fost indepartata iar de corpul meu. Din nou ma aflam la cativa metri: ma vedeam pe mine, stand intinsa pe jos, si pe Sasuke in fata mea, care astepta un raspuns. Dar eu nu gaseam cuvintele. Cand a strigat la mine sa ma opresc, a reusit cumva sa ma determine sa ma intorc inapoi in trupul meu, dar acum fara acest ajutor nu stiu cum pot face asta. La examenele chunin nu imi amintesc cum am reusit.

Am incercat sa ma vizualizez pe mine ca un intreg, sa creez niste legaturi mintale cu chakra mea amestecata si cu cea pe care Semnul mi-a creat-o. Am reusit!

Si acum sunt din nou in corpul meu.

Mi-am coborat mainile spre abdomen si picioare, atingand materialul imbibat cu sange. Doua secunde mai tarziu am dus degetele spre gura, lasandu-mi pe buze cateva picaturi pe care le-am inghitit spre groaza lui Sasuke. M-a prins panicat de maini sa ma opreasca.

- Ce faci? De ce nu te vindeci?

- Nu...nu...nu pot.

- Iti dau chakra mea. Sakura, nu sunt medic, dar vei muri in cateva minute daca nu faci nimic.

- Sunt bine. Lasa-ma sa ma ridic!

- Esti nebuna? Nu te poti misca in starea asta...

M-am ridicat triumfatoare inainte sa mai continue. Desigur ca eram ok. Doar eram prinsa partial in tehnica mea pe care nu o pot controla. Stiam ca voi fi aruncata din nou in cateva secunde. Inca nu simteam durerea cu adevarat pentru ca nu am reusit in totalitate sa anulez tehnica. Dar cand o voi face... voi avea nevoie de toata vindecarea posibila. Acum ca lupta s-a terminat si temperamentul meu nebun a fost pus sub carapace pentru cateva momente, pot rezolva aceasta problema. Nu sunt conectata la aria cerebrala ce genereaza durerea, dar corpul meu e ranit. Sunt lovita in 3 puncte vitale plus zeci de alte rani. Si degeaba reusesc sa imi transfer inapoi mintea, daca eu voi fi moarta. Nu as avea practic la ce sa ma intorc daca nu ma grabesc sa anihilez aceasta stare continua de tranzitie in care ma gasesc.

Aflta sub presiunea secundelor nu stiam ce sa fac. 

- Sakura, semnele de pe fata ta... se misca...

Semnul celor 100 era compromis... probabil ca desenele de pe fata mea dispareau si apareau cu o viteza ametitoare facandu-ma sa arat tribal.

- Sasuke, nu pot controla asta! Nu stiu ce sa fac...

In alta situatie m-as fi certat pentru faptul ca aratam invinsa si pe deasupra intr-o situatie la limita in care depindeam de nimic.

Am pierdut din nou conexiunea. Nu mai eram in corpul meu. Il vedeam pe Sasuke cum s-a apropiat de corpul meu alarmat. Sangeram atat de tare.. si imi era foarte clar ca nu mai am mai mult de 7-8 minute. Daca as reusi sa anulez aceste efecte, as pierde tehnica si m-as putea vindeca cu regenerarea mitotica. Doar ca nu stiu cum ...