My weakness [SasuSaku FanFic]

9.

Maine sunt examenele chunin. Momentul in care ma voi remarca si cel mai important: este posibil sa imi indeplinesc scopul. Pentru o clipa m-am intrebat daca nu cumva trebuia sa simt ceva in legatura cu asta, poate sa imi para rau sau sa regret deciziile ce m-au adus aici, dar, la fel ca si atunci in lupta, nu eram sigura cum ar trebui sa ma manifest.

Unii ar spune ca in situatia asta seman cu Sai. Problema nu e ca sentimentele sunt etalon de caracterizare pentru mine, ci nu stiu care dintre ele este dominant. Nu eram de aceeasi parere cu ceilalti, cel putin nu in actuala stare. Totusi, desigur, luand in considerare faptul ca a fost colegul meu de echipa, poate imi voi ingadui sa simt si altceva in afara de ura. Destul de greu dupa ce m-a injunghiat cu katana si m-a zdrobit la propriu cu chidori.

Tot acest amalgam de sentimente si pareri era mai presus de priceperea mea. Doar nu eram psihoterapeut. Am continuat sa ma plimb pe strazile Konohai cu mintea total in alta parte. Am iesit putin sa iau niste aer, insa nu pot sa ma gandesc la altcineva decat la Sasuke. Pentru prima data in viata mea nu stiam ce stil de lupta ar trebui sa abordez ca sa il dobor din primele atacuri. Taijutsul este folositor doar in cazul in care imi maresc viteza la un nivel pe care il foloseste Lee, totusi utilizarea indelungata m-ar secatui de puteri. Pe de alta parte tehnicile noastre ninjutsu sunt cam la acelasi nivel; eu cu apa si pamant, iar el cu foc si fulger. Ca sa functioneze vreuna in mod special trebuie sa fie un atac surpriza, iar Sharinganul nu este de partea mea in povestea asta. In plus, nivelul slab al genjutsului pe care il folosesc eu nu ar merge sub nicio forma pe el. In concluzie  ar trebui sa ma bazez pe ceea ce stiu mai bine - taijutsu si ninjutsu medical.

Am un presentiment ciudat ca nu si-a dezvaluit chiar toate tehnicile in lupta anterioara ceea ce ma va determina sa fiu in garda permanent daca isi face aparitia la examene si, mai ales, daca se nimereste sa se infiltreze exact pe zona padurii unde sunt eu supraveghetor. Slabe sanse, insa existente.

Oftez zgomotos, putin dezamagita de faptul ca imi fac atatea scenarii care nici macar nu cred ca vor avea loc.

- Sakura, as vrea sa vorbesc cu tine despre ceva; mi se adresa cineva cu voce groasa. 

Am simtit un fior pe sira spinarii, desi stiam ca era Kakashi. Bataile inimii mi s-au accelerat pentru cateva secunde. Am reusit sa ma controlez, din pacate cam tarziu. El observa ca palisem.

- Nu am vrut sa te sperii. Scuze; o spuse de parca nici el nu credea ca asta chiar s-a intamplat. Imi adresa un zambet stramb, nesigur de situatie probabil sau de reactiile mele.

Incerc sa respir normal si sa ma calmez. Ma simteam atat de jenata ca am fost luata prin surprindere intr-un mod atat de patetic.

Aratam din nou ca un ninja stapan pe sine. Toate semnele crizei mele de mai devreme disparusera, iar eu nu aveam nici cea mai mica intentie de a trada ceva din gandurile mele inainte de aparitia total neasteptata si inoportuna,  as putea spune, a lui Kakashi.

Continui sa merg, desi eram curioasa ce l-a determinat sa ma abordeze atat de direct, mai ales dupa recentele evenimente.

- Ce s-a intamplat?

- Uite, nu vreau sa iti tin morala sau ceva asemanator, dar chiar cred ca ar trebui sa ai mai multa grija ...

- Crede-ma ca nu vreau sa vorbim de Sasuke.

- Nu de el era vorba.

Mi-am arcuit o spranceana. Ok, acum ma intereseaza.

In incercarea de a-si masca stanjeneala provocata de ce avea sa imi spuna probabil isi baga mana in buzunar ca sa isi scoata cartea sovaielnic si putin emotionat. Se prefacu ca era absorbit de prima fraza din capitolul la care a deschis. Stiam ca folosea asta sa se ascunda. Am asteptat cuminte, intrebandu-ma incontinuu de ce se comporta ca si cum statea pe pioneze. Nu sunt obisnuita sa fie stanjenit in prezenta mea.