My weakness [SasuSaku FanFic]

38.

Sakura's POV

Ce naiba se intampla? Sper ca nu sunt prinsa in drama de familie Uchiha. Itachi nici macar nu ma cunoaste, adica nu are de unde sa stie de patetica mea existenta. Si scuza cu bariera e la fel de proasta ca mine incercand sa ma conving sa ies cu Ino la o petrecere. Totusi sunt curioasa, mereu am incercat sa il imping pe Sasuke sa imi spuna mai multe despre masacru. Nu pot rata o asemenea ocazie. Vorbind de Sasuke, dupa ingrijorarea din ochii sai era clar ca nu aproba cererea lui Itachi. Si, desi nu a aratat-o, ii era frica de ce as putea vorbi cu fratele sau ori ce ar putea sa imi dezvaluie el. Drept rezultat am devenit foarte curioasa. Pe scurt chiar asta a fost motivul pentru care nu m-am opus. Sa il vad pe Sasuke arzand in interior e un bonus.
Ne-am indepartat mult de ceilalti, iar Itachi nu a scos niciun cuvant. Se deplasa in fata mea, fara sa imi arunce vreo privire, dar nu am putut sa nu observ cat de degajat pare. Pentru cineva destul de inalt se misca intr-un mod fascinant chiar, atat de gratios si sigur pe sine. Il admiram la propriu. Nu stiu cand s-a nascut acest sentiment fata de el, dar e in mare parte datorat actiunilor lui.
Pentru a-mi face curaj sa ii vorbesc, m-am impins puternic in creanga groasa a unui copac, zgomotul scos fiind evident incat sa ii atraga atentia. Am deschis gura, gata sa il intreb care e treaba, totusi am intampinat un obstacol. Se simtea inapropiat sa il strig simplu Itachi, de parca ne-am cunoaste de mici, dar nici Itachi-san nu se potrivea in context. Nu e mentorul meu, nici cineva cu care m-am mai luptat. Apoi mi-am dat o palma mentala si am zis: "La naiba, Sakura. Spune-i tipului cum dracu' iti vine. E treaba serioasa aici. Nu e timp de formalitati." Stilul Sakura e mai bun, probabil.
- Aa.. Itachi-san, ce vrei de fapt de la mine? Pentru ca sunt destul de sigura ca nu e legat de bariera.
S-a oprit si imediat am procedat si eu la fel. Poate am vorbit prea tare.
- De unde stii ca nu e exact despre bariera? zambi provocator.

Mi-am dat ochii peste cap.

- Asta e o chestie specifica Uchiha? Sa raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare.

Paru incurcat, ca si cand l-am interpretat gresit.

- Nu, chiar era o intrebare serioasa. Ce te face sa crezi ca nu e despre bariera?

- In fine... Multe motive, sa le spunem pe cele evidente atunci. Nu sunt cea mai buna dintre toti de acolo. Nici macar nu sunt jounin. Apoi, reactia lui Sasuke mi-a spus mai multe decat aveam nevoie.

- Sasuke nu a zis nimic; clarifica el, de parca Sasuke vorbeste cand nu ii convine ceva.

- Exact. Nici nu era nevoie. Fata lui mi-a demonstrat.

Ridica putin capul, uitandu-se mai atent la mine. Ma studie din cap pana in picioare, fapt ce m-a facut sa ma simt destul de ciudat. Apoi s-a incruntat. Am intrecut masura?

- Deci l-ai citit, vrei sa spui. Interesant. Daca ai vazut ca il deranjeaza, de ce ai mai venit? intreba calm. Tonul sau, figura, cuvintele, totul ma face sa ma simt ca la psiholog. Doar ca eu sunt pacientul. Si nu imi convine. Nu stiam ce sa ii raspund. Daca ii zic ca ma bucur putin de suferinta lui Sasuke ma va crede o psihopata. Sper sa ma insel.

- Eram curioasa. Daca il deranjeaza, inseamna ca trebuie sa fie ceva la mijloc. E ingrijorat ca ai putea sa imi spui ceva ce nu ar vrea el sa aud.

Nu ma contrazise. Incuviinta incet, lasandu-ma in tacere. Dupa cum se prezenta, cred ca medita la urmatoarele cuvinte.

- Sa spunem ca ai putina dreptate in legatura cu Sasuke, dar primul tau motiv nu e suficient de bun. Chiar daca nu esti jounin, esti mai puternica decat multi dintre ei. Ai abilitati deosebite, folositoare in orice tip de lupta. Poate ai avea probleme in lupta la distanta, insa... < Lasa propozitia in aer si nici nu dadu vreun semn ca vrea sa o continue. Nu ca m-ar interesa. Eu inca am ramas blocata la faptul ca Itachi Uchiha imi recunoaste puterea> Oricum, trebuie sa iti arat ceva legat de ascunzatoare, deci motivul meu a fost adevarul. Ca pe drum mai vorbim si de Sasuke, asta e alta treaba.