Twisted Love

Capitolul 2 (cap 37)

Gabriel: Hei...dar ai dreptate. Mă duc acum.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Adrien~

Încep să-i povestesv lui Plagg intamplarile din ultimele zile și ma bucur ca am făcut-o. Îmi era dor să-mi impartasesc problemele cu el. Nu știu cât de bine m-a înțeles,dar măcar m-am descarcat. L-am ascuns repede pe Plagg ca intra tata în camera și nu voiam sa afle ca l-am activat din nou.

Tata: Adrien,putem vorbi?

Eu: Mda,de ce nu?

Tata: Uite,stiu ca ești supărat,la fel sunt și eu și mama ta. Dar nu încerca ca supararea asta sa te facă să faci aceleași greșeli ca mine. Crede-mă ca știu cel mai bine.

Eu: Da,stai calm. Nu fac nimic rău. Deocamdată *spunand în soapta*

Tata: Bine. Acum,daca ai nevoie de ceva ma găsești pe aici.

Și cum pleacă,il scot pe Plagg. Nu parea foarte încântat.

Plagg: Pustiu,dupa tot ce mi-ai zis și ai vorbit cu tatăl tău,nu sunt încântat. Tu chiar vrei miraculosii ca sa o aduci pe sora ta înapoi?

Eu: Da,si nu ma vei opri. Te-am adus aici pentru ca aveam nevoie de cineva care să mă înțeleagă.

Plagg: Te înțeleg,dar nu e bine ceea ce vrei să faci.

Eu: Știu,dar îmi e dor de sora mea. Acum trebuie să mă culc. De la atâtea lacrimi îmi este foarte somn.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Marinette~

După o zi plină de lacrimi decid să mă bag în pat și să mă culc,dar nu prea pot ca Lila voia sa vorbească cu mine.

Lila: Mari,de trei luni te văd foarte trista. Cred ca știu și de ce,dar nu poți fi așa mereu.

Eu: Știu,dar îmi e dor de el.

Lila: Te înțeleg. Într-o zi va veni înapoi la tine. Te iubește. A spus cuvintele acelea la furie. Cred ca și el suferă. De ce nu încerci tu sa vorbești cu el?

Eu: Ai dreptate. Mâine e ziua lui, și ar fi trebuit și a Annei. Ma voi duce la el mâine.

Lila: Așa te vreau. Acum culca-te.

Eu: Bine. Mulțumesc pentru incurajare.

Cum închid ochii,ca deobicei ajung în lumea mea ca să-i zic așa. Stăteam liniștită și ma gândeam la Adrien,doar e visul meu și deodată îmi apare în fata...Anna?

Eu: Anna? Chiar ești tu?

Anna: Daa!

Eu: O Doamne. Nu pot sa cred. Pot sa te îmbrățișez?

Anna: Aș vrea,dar nu poți. Sunt doar un suflet.

Eu: Da,am uitat. Scuze. Apropo,La mulți ani pentru mâine!

Anna: Mersii. Acum,trebuie sa vorbești cu Adrien. Furia lui a ajuns prea departe. Dar sa ști ca s-a încălzit puțin și și-a dat seama ca te iubește când a văzut cântecul.

Eu: Cântec? Tu ni le-ai dat?

Anna: Evident. Apropo,eu văd tot și am văzut cum cineva te-a salvat de pe trecere.

Eu: Serios? Ști cumva cine era? Nu mi s-a arătat.

Anna: Tu cine crezi ca era? Pare evident.

Eu: Nu se poate. Adrien?

Anna: Aleluia. Și-a dat seama. Acum trebuie sa te trezesti și sa vorbești cu el.

Eu: Stai. Înainte să mă trezesc. Mai ești supărată pe mine?

Anna: Marinette,mi-a trecut de atunci. Eu știu ca nu este vina ta. Stai calma. Acum du-te și impaca-te cu Adrien.

Eu: Mă bucur și o voi face?

Apoi m-am trezit acolo unde m-am culcat,,dar era 11:15? Cât am dormit. Ma imbrac repede și mă duc la Adrien. Aveam atâtea emoții în mine. Bat la ușa,dar îmi deschide tatăl lui.

Eu: Buna ziua! Știu ca e supărat,dar vreau sa vorbesc cu el.

Dl. Agreste: Ba te rog. Intra. Poate tu îl faci să-și revină. Apropo,ai grija sa nu pomenesti de miraculos. Nici el nu l-a dat și poate o ia razna.

Eu: Am înțeles. Mulțumesc.

Urc sus cu pași marunti spre camera lui. Mâinile îmi tremurau și deja transpiram. Atâtea emoții își făceau aparitia. Bat ușor în ușa și nu aud nimic. Apoi o deschid încet,cu multă frica. Când intru,stateam fata în fata cu Adrien și ne uitam unul în ochii altuia fără sa spunem nimic.

~Sfarsitul perspectivei~

Pam,pam,paaam. Stiu,o porcarie de capitol,dar tot astept un comentariu si un vot. Scuze de greseli imi pare rau sa anunt ca nush cat de curand voi mai face un capitol pentru ca pe 5 septembrie am un examen la engleza si cam trebuie sa mai invat. Dar voi incerca sa fac pentru voi. Nu vreau sa va
dezamagesc. Lectura placuta si haideti sa ajungem la 15k.
P.S: dedicat lui @Roxy-Styles