Twisted Love

Capitolul 2 (cap 37)

~Perspectiva lui Adrien~

Încă ma întrebam cum au ajuns părțile acestui cântec la mine? Să fie Anna? Să fie acolo pentru mine și încearcă să mă ajute? Nu,nu,e ridicol. Dar voi păstra cântecul fiindcă îmi e dor de Marinette. Odată ce am pierdut-o pe Anna,am pierdut-o și pe Marinette.

Ma indrept spre casa,spre camera mea,si o găsesc pe mama înăuntru. Nu ma așteptam sa o găsesc aici. Dar acum cred ca trebuie sa vorbesc cu ea.

Mama: Adrien,stiu ca nu credeai ca o să mai vin aici.

Eu: Mda...dar mă bucur ca ai venit. Îmi era dor de tine. De ce n-ai mai venit să mă vezi?

Mama: Pentru ca m-am ocupat de miraculosi. Acum,sunt aici pentru tine.

Eu: Cam târziu. Ai stat cu cele care m-au rănit și nu te-a interesat de mine din cauza miraculosilor. Și dacă ești aici ca să-l iei pe al meu,ei bine,nu ți-l dau.

Mama: Dar Adrien...

Eu: Adrien,nimic. Poți pleca. Lasă-mă singur,ca pana acum. Vreau sa sufar în pace.

Mama pleacă cu capul în jos,iar eu ma arunc cu fata în perna. Am nevoie sa vorbesc cu cineva care ma înțelege. Dar n-am cu cine. Singura persoana cu care puteam vorbi era Anna. Deodată,ochi mei se închid de la atât plâns și în fata mea văd doar alb. În indepartare se vedea o silueta slaba și rafinata. Purta o rochie ca cea a Annei când era transformata. Iar ea. De ce o visez doar pe ea?

Silueta: Adrie,nu te speria. Chiar eu sunt.

Eu: Deci nu visez. Tu ești.

Anna: Ba da,visezi. Dar aici e singurul loc în care putem vorbi.

Eu: Ce vrei să spui?

Anna: Multe,dar ceea ce ma interesează sa afli este faptul ca un vechi și mic prieten,poate sa te ajute,dar dacă apare din nou,nu fă ceva rău.

Eu: Stai unde pleci?

Anna: Nu eu plec. Tu pleci din lumea viselor acum.

Și deodată m-am trezit în același loc,dar câteva minute mai târziu. Ce a vrut sa spună Anna? Sau dacă era ea? Un mic și vechi prieten? Plagg!!

Scot cutia mica din sertar,o deschid,iau inelul,il pun pe deget și acea lumina mica și puternica apare apoi Plagg își face aparitia.

Plagg: Adrien! Ce mă bucur sa te văd. Ai brânza?

Eu: Același Plagg. Uite brânza. Acum ca ești aici am nevoie sa vorbesc cu tine.

Plagg: Te ascult.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Lauren~

Nu ma gândeam ca Adrien va acționa așa. Credeam ca nu va fi așa supărat. Într-un fel are dreptate,dar cum să-l fac sa vorbească și să se deschidă din nou. Sa nu țină totul în el. Cu cine poate vorbi?

Gabriel: Lauren,de ce ești așa ganditoare și supărată?

Eu: Am încercat sa vorbesc cu Adrien,dar nu a vrut să mă asculte,ba chiar s-a supărat mai tare.

Gabriel: Stai calma. Poate își va reveni. Așa cum și eu am făcut-o.

Eu: Asta e. Tu ești soluția.

Gabriel: Eu? Cum adică?

Eu: Poate dacă vorbești tu cu el o să înțeleagă. Tu ști cel mai bine sa fi așa. Mereu ai fost supărat. Acum și el este la fel. Ajută-l,cine știe,poate începe sa facă aceleași greșeli ca tine.