Twisted Love

Capitolul 6

~Perspectiva Adrien~

Mergeam împreuna cu Marinette spre casa și ei,iar nici unul dintre noi n-a scos vreun cuvânt. Eu ma gândeam la ce mi-a povestit despre ceilalți eroi. Mi se parea ciudat faza cu eroina ce avea kwamiul paun. Noi aveam în cap sa ii găsim pe ceilalți eroi și sa aflam cine este Papillon. Vreau sa știu cine este atât de crud încât vrea sa facă rău și sa aibă atâta putere. Un nemilos fără iubire în el. Parca ar fi tata. Stai un pic. Nu poate fi posibil să fie el. Ar fi prea culmea,dar ca sa fiu sigur am să vorbesc cu Marinette,deci tacerea a fost întreruptă.

Eu: Marinette,ma tot gândeam la Papillon și ma cam duce gândul la tata.

Marinette: Serios? Cum sa crezi asta despre tatăl tău?

Eu: Pai,nu știu,seamana așa la comportament,adica un om fără suflet. Și cred ca pot afla dacă este adevărat sau nu.

Marinette: Bine Adrien. Dacă crezi ca este bine,n-am ce să-ți zic,dar ai grija. Chiar dacă este tatăl tău,daca afli va trebui să facem ceva. Nu în acel moment,dar va trebui.

Eu: Știu,nu-mi pasa. Mai bine el decât sa te pierd pe tine.

Iar ea îmi arunca un zâmbet și după ne imbratisam foarte strâns.

~Sfarsitul perpsectivei~

~Perspectiva Marinette~

Nu-mi plăcea să-l supăr pe Adrien,dar banuiala lui s-ar putea să fie una buna. Pot doar sa sper ca nu va fi dezamăgit dacă are dreptate. Cred ca ar trebui sa fiu lângă el.

Eu: Și dacă te ajut cu planul tău de ați confirma greșeala?

Adrien: Nu am nicio problema,doar sa spunem ca avem de făcut un proiect,hai chiar acum la mine.

Eu: Fereasca,tu chiar te-ai gândit la tot.

Adrien: Normal,stiam ca vei veni.

Sfârșitul conversatiei are loc,iar noi plecam acasă la Adrien. Când ajungem,tatal lui ne vedem. Parea dur și închis în el,dar un designer adevărat. Și eu vreau sa ajung acasă,ma rog,designer bun,nu un om fără inima. Eu sunt așa mai happy and cute.

Gabriel Agreste: Buna fiule. Ea cine este?

Adrien: Este Marinette,colega mea de banca. Trebuie să facem un proiect.

Gabriel Agreste: În regulă.

Doar atât. Nu întreabă la ce sau cât timp stau? Ciudat om,vorbind serios acum.

Eu: Tatăl tău chiar nu a spus nimic. A vrut doar sa știe cine sunt. Apropo,nu i-ai spus de noi,nu?

Adrien: Mda...tata așa este. Vrea sa știe cine este persoana care vine la mine și sa vadă ce comportament are. Și nu,nu i-am spus. Nu cred ca i-ar fi plăcut.

Eu: Am înțeles. Acum,spune-mi planul.

Adrien: Nu-i așa complicat. Trebuie sa așteptam ca tata sa iasă din biroul lui și după să ne uitam pe acolo. Poate găsim ceva.

Eu: Ce simplu pare.

Adrien: Pare,dar nu este. Tata nu prea pleacă din birou.

Eu: Pai,acum a făcut-o. Uite,nu este.

Adrien: Ce noroc pe noi. Haide.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Adrien~

Intram ușor în biroul tatei și începem cautarile. Timp de un sfert de ora am căutat și n-am găsit nimic. Dar am avut mult noroc ca după un tablou de-al mamei mele să se afle un seif. Nu-l puteam deschide așa ca ne-a ajutat Plagg. Înăuntru se afla un bilet spre Tibet,o carte și o clama de par ca de paun.