Twisted Love

Capitolul 19

~Perspectiva Marinette~

Mă bucur ca i-am învins pe Volpina și pe The Evillustrator,dar am un sentiment ca vor reveni și nu era de bine. În fine,ne-am detransformat,iar Adrien pleacă,dar Anna nu.

Anna: Marinette,vrei să mergem să ne plimbam pana la Turnul Effel? Mai pe seara? Acum să mergem să ne aranjam?

Eu: Cum vrei,dar de ce?

Anna: Vei vedea.

Anna cauta prin tot dulapul meu o rochie și într-un final o găsește. Nici nu mai știam de rochia aia. Era roșie ca sângele. Așa perfectă. Nu știu de ce nu am mai puratat-o. După,cauta pantofi. Se pare ca n-a găsit pantofi,dar a găsit niște sandale superbe de culoare roșie. Ca sa meargă cu rochia.

Eu: Parul mi-l las așa.

Anna: Nici vorba. Știu eu cum o să ți-l fac. Ai un ondulator?

Eu: Da? Dar de ce ma aranjezi atâta. Tu nu te-ai aranjat deloc.

Anna: O voi face după ce termin cu tine.

Cauta ondulatorul și după ce-l găsește,il lasa pe birou. Îmi face o coronita împletită,imi umfla puțin parul,iar varfurile mi le onduleaza. Aratam chiar drăguț. Nu m-am mai aranjat de un car de ani. Ma simțeam bine.

Eu: Acum tu.

Anna: Nu mai e timp. Haide sau întârzii.

Eu: Unde sa întârzii?

Anna: La Turnul Effel.

Ma ia de mana și mergem cu un pas rapid. Mai degrabă alergam decât ne plimbam. Mai eram și pe tocuri. Într-un final am ajuns sus în vârful turnului unde puteai admira o priveliște de vis. Când ma întorc,Anna nu mai era,dar l-am văzut pe Adrien. Atunciu am înțeles ce se întâmpla.

Adrien: Marinette. Arăți superb.

Eu: Multumestei surorii tale.

Adrien: O să o fac. O să-i mulțumesc ca te-a adus aici. Eu nu ma pricep la romantism,dar m-am gândit ca puțin timp aici sus admirand orașul și cerul te-ar incanta.

Eu: Foarte mult.

Mergem lana margine,ne sprijin de balustrada,ne ținem de mana și privim cerul instelat. Atâtea stele sclipitoare. Era așa frumos. În timp ce ne uitam,Adrien se îndreaptă spre mine.

Adrien: Marinette,stii,n-am mai iubit pe nimeni cum te-am iubit pe tine. Dacă aș ta departe de tine timp de 30 de secunde m-aș sufoca.

Eu: Ești așa dulce când spui asta. Același lucru îl simt și eu. Dacă ai muri,as muri și eu.

Cum termin de vorbit,usor,usor ne apropiem unul de altul și ne sarutam. Mereu când îl sărut simt ca zbor. Pot iubi pe cineva mai mult de atât? Și după continuam să ne uitam la stele pana mi s-a făcut somn. Adrien m-a dus pana acasă,iar apoi pleacă. A fost o noapte perfectă.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Adrien~

Se pare ca noaptea asta a fost magnifică. Când ajung acasă vreau să-i povestesc Annei,dar dormea așa ca aștept pana mâine. Sigur este curioasa. Dimineața sosise,iar eu nu ma trezeam dacă Anna nu tipa în urechea mea.

Eu: Aoleu. Nu puteai vorbi frumos să mă trezesti?

Anna: Nup. Acum spune-mi amorezatule. Cum a fost?

Eu: Cum să fie? Perfect. Am spus câteva sentimente,ne-am uitat la stele,ne-am sărutat.

Anna: Chiar suna perfectă. Acum imbracate. Vreau sa ieșim puțin.