Twisted Love

Capitolul 28

                                 

~Perspectiva lui Adrien/Chat Noir~

     După ce ne bucuram împreuna cu Chloe ca știm cine este am fi vrut sa ieșim,dar deja se asternea noaptea. Chloe a plecat,iar noi ne-am culcat. Bine,fetele,eu nu puteam sa adorm. Tot visam ceva ce patea Marinette. A căzut sau s-a lovit la cap,ceva de genu apoi mereu ma trezeam. Toată noaptea am strat treaz. Aveam imensitati de cearcane și nu puteam nici să mă ridic din pat. Marinette,Anna și mama au avut grija de mine. Am încercat să mă culc,dar nu reuseam. Nu vreau sa apara probleme ca Chat Noir nu e în stare sa lupte. 

     Pentru câteva minute am reușit sa dorm,dar nu mult ca iar am visat cum Marinette se lovește și m-am trezit. De ce tot îmi vine acest vis când adorm? Oare e ceva care trebuie să se întâmple? Sper ca nu. Nu vreau ca Marinette sa pateasca ceva. Ei bine,ma rugam sa nu existe probleme,dar au apărut. Fetele nu voiau sa merg. Sa rămân acasă și mama sa aibă grija de mine,dar nu m-au convins. Am mers și eu așa cum eram. Se pare ca de data asta Princess Paris n-a venit singura. Era și The Evillustrator. Îl urăsc pe tipul asta. O vrea pe Mari,dar nu o va avea. 

     Am început sa lupt,defapt am încercat,dar nu am reușit. The Evillustrator m-a văzut slab,ma urăște așa ca m-a atăcat cât de mult a putut pana când am căzut. Nu mai aveam putere să mă ridic și sa lupt. Imediat Queen Bee vine și ma ajuta să mă ridic. Era alături de mine ca sa lupt cu The Evillustrator,dar Princess Paris a venit din spate și a trebuit sa lupte cu ea. Iar eram singur,dar nu pentru mult timp. Ladybug a sosit la timp. The Evillustrator nu voia sa o rănească. Așa ca asta era un mega avantaj. Amândoi s-au dat bătuți și au plecat,dar Princess Paris s-a enervat și a impins-o pe Ladybug care s-a lovit de un perete. Toți eram speriați. Am așteptat să ne detransformam ca sa o ducem la spital. Am așteptat în sala de așteptare,chiar și Lila pana când doctorul a ieșit cu o fata trista.

     Eu: Ce s-a întâmplat?

     Doctorul: Nu este ceva foarte grav. Doar ca pacienta tot vrea sa vorbească cu părinții ei și văd ca nu sunt.

     Eu: Mda...parintii ei au plecat în China când ea a făcut 17 ani.

     Doctorul: Atunci de ce vrea sa vorbească cu ei? Nu se poate.

     Eu: Ce este?

     Doctorul: Este posibilitatea să-și fi pierdut memoria.

     Toți: Cum???

     Doctorul: Mă duc să mă asigur. Unul din voi trebuie să vină cu mine.

     Eu: Vin eu.

     Mergem spre salonul în care stătea Marinette,apoi intram. Cum am intrat ea s-a inrosit la fata.

     Doctorul: Marinette,parintii tăi nu sunt aici.

     Marinette: Cum adică?

     Doctorul: Trebuie să-ți spun câteva întrebări ca sa aflu ceva.

     Marinette: Bine,dar după vreau sa vorbesc cu mama și tata.

     Doctorul: Cine este acest băiat?

     Marinette: Adrien,colegul meu de clasa.

     Doctorul: Bun. Ce îți place să faci?

     Marinette: Sa creez haine.

     Doctorul: Mergi la școala?

     Marinette: Da!

     Pana acum totul pare normal mai puțin faza cu colegul de clasa. De ce n-a spus ca sunt și iubitul ei. Nu poate să-și piarda memoria. Doctorul ii va pune ultima întrebare. Acum aflu sigur.