Twisted Love

Capitolul 1(cap 36)

Daca vedeti bine,da,un nou capitol. M-am straduit sa-l fac azi asa ca sper sa va bucurati de el. Scuze de greseli si nu uitati de un mic comentariu. Lectura placuta si nu

~Perspectiva Marinette~

Au trecut trei luni de la incident. Nu mai știu absolut nimic de Adrien. Acum,locuiesc împreuna cu Lila. Lauren,a plecat și ea. Dacă este gardianul miraculosilor,sta unde a stat Master Fu. Papillon n-a mai dat niciun semn așa ca eroi nici ei nu au mai avut treaba. Ba chiar,i-a deposedat pe cei copii. Sabrina s-a împăcat cu Chloe,iar Nathaniel a uitat de mine și acum e împreuna cu Lila care a uitat de Adrien la fel cum trebuie sa fac și eu. Încă ma văd cu prieteni mei inclusiv Alya și Nino. Câteodată îl mai întreb pe Nino dacă știe ceva de Adrien,dar fără noroc. Adrien nu mai vorbește cu niciunul dintre noi. Cumva trebuie să-l uit. Nu ma mai vrea. Și are dreptate. Dacă eu nu subestimam încrederea Annei,acum totul era bine. Mereu merg la ea și-mi cer iertare. Regret foarte mult.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Gabriel~

După ce toți am suferit fiindcă Anna nu mai e,m-am hotărât sa nu mai fac rău și să-i spun adevărul lui Lauren. Ea m-a înțeles,dar n-a vrut să-i distrugă ci doar să-i folosim ca bijuteri. Eu l-am dat pe al meu pentru ca nu voiam sa mai fac rău. Lauren a vorbit cu copii și au fost de acord să-i dea mai puțin Marinette și Adrien. Nu știu de ce,dar Adrien s-a schimbat. Acum sta din nou cu mine și îl văd mereu trist,suparat sau furios. Sigur e din cauza Annei,dar văd ceva la el care nu ma liniștește.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Adrien~

După trei luni decand nu o mai văd pe Anna în fata mea,m-am schimbat. Țin toate emotiile în mine. În interiorul meu sunt foarte negru. Nu am dat miraculosul pentru ca o vreau pe Anna înapoi. Dar nu știu cum să-l iau pe cel de la Marinette. Nu vreau sa o mai văd. Nu vreau să mai aud de ea. Dar îmi trebuie o modalitate de ai lua cerceii. Dar ma gândesc mai încolo. Acum trebuie sa o văd pe Anna. Ajung la ea și văd ca are niște flori foarte frumoase de la...Marinette? Nu pot sa cred. Nici aici nu o lasa. Arunc florile cu furie și încep sa plâng. Deodată,aud o voce în capul meu. Parca era vocea Annei.

Vocea: Adrien,sunt aici. Nu am plecat. Ma voi întoarce. Nu face rău nimănui.

Și după cele spuse,s-a oprit. Nu prea știu ce avrut sa spună,dar nu o voi asculta. M-am ridicat și am plecat înapoi spre casa. Nu am vrut să mă vadă nimeni așa ca mi-am pus gluga pe cap și m-am uitat doar înainte.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Anna(defapt sufletul)~

sunt foarte îngrijorată pentru Adrien. Devine din ce în ce mai rău. Tocmai am încercat sa vorbesc cu el,dar se pare ca nu m-a ascultat. Trebuie sa fac ceva înainte să fie prea târziu.

Eu: Kitten,daca tot sunt prinsă aici,ce pot sa fac?

Kitten: Nu poți decât să-i vorbești prin vise sau gânduri. Ți-am spus.

Eu: Nimic altceva? Și cât mai stau aici?

Kitten: Nu știu cât mai stăm. Tot ce știu e ca o să revi atunci când Adrien va avea neapărat nevoie de tine. El pentru tine face astea și pentru tine trăiește.

Eu: Știu,dar nu e chiar nimic ce pot face ca sa vorbesc cu el fata în fata?

Kitten: Cred ca e ceva. Dacă te concentrezi foarte bine,ai putea sa apari numai în fata lui.

Eu: Ca o fantoma?

Kitten: Cam așa ceva. Nu exact,dar cam așa. Doar cu el poți vorbi așa. Însă dacă vrei,prin vise sau gânduri mai poți vorbi cu ceilalți?

Eu: Cum?Adica cu Marinette?

Kitten: Da! Dar te avertizez ca dacă nu-l convingi pe Adrien să-și revină,sufletul lui va fi așa intunecat încât va ajunge aici cu tine.

Eu: Și ce se va întâmpla?

Kitten: Asta nu îți pot spune decât atunci când va fi aici. Acum,simt ca Adrien doarme așa ca fă-ti treaba.

Eu: În regulă. Sa o facem.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Adrien~

Cum ajuns acasă am început să-mi fac un dus fierbinte. Toată apa aia ma relaxa. Ma facea să mă simt mai bine. Încă nu realizez cât timp a trecut. Dacă Anna era aici,peste câteva zile ne sarbatoream ziua împreuna. Ce dor îmi e de ea. Cum am terminat dusul m-am băgat în pat și am adormit.

În mintea lui Adrien:

Stau pe iarba verde ce se afla sub mine când deodată o văd pe Anna. Stai un pic,Anna?

Anna: Buna Adrien!

Eu: Anna. Ce dor mi-a fost de tine.

Anna: Și mie de tine. Dar sa ști ca sunt supărată.

Eu: De ce?

Anna: Pentru ca vrei să faci rău. Nu face aceleași greșeli ca tata. Lasă-mă pe mine. Fi alături de Marinette. Încă te iubește. Și eu te iubesc,iar la un moment dat ne vom întâlni din nou,dar pana atunci,nu face rău.

După cele spuse dispare,iar eu ma trezesc. Atunci realizez ca a fost doar un vis. Nu știu dacă să-i dau importanța sau nu,dar eu o vreau pe sora mea. Azi ma voi gândi doar la cum să-i iau cerceii lui Marinette.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Marinette~

Am fost la Anna și am văzut florile de la mine date la o parte. Cred ca Adrien le-a dat. Și eu sunt trista. Anna era prietena mea cea mai buna,pe lângă Alya. Cum pot sa o uit. La fel ca Adrien,o vizitez zilnic,ba chiar vorbesc cu ea. Lacrimile își fac aparitia pe pielea mea fina și catifelata. Ca să mă mai calmez decid să mă plimb puțin.

Voiam sa traversez,dar eram așa pierduta printre gânduri încât am făcut-o pe roșu. O mașină venea cu viteza spre mine,iar eu stăteam neclintita aștept să mă loveasca,dar cineva ma împinge și ajung cu siguranța pe partea cealaltă. Nu știu cine este,dar i-am mulțumit. După a plecat fără să se uite la mine. Mi-am continuat plimbarea pana când am ajuns pe podul cu lacate,unde am petrecut unul din cele mai romantice momente cu Adrien. Lacatul nostru era în apa,dar noi nu mai eram împreuna. Am decis sa mai pun eu unul cu dorința de-a fi din nou cu Adrien și Anna să se întoarcă la noi,desi știam ca nu se va întâmpla asta. Când sa plec,bag mana în buzunar și găsesc jumatati ale cantecului lui Adrien. Aveam toate variantele de strofe care vorbeau de mine. Cum au ajuns la mine?

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Adrien~

După acel vis am ieșit puțin ca să mă calmez și o văd pe Marinette cum urma să fie lovita de o mașina. Fiindcă aveam gluga pe cap și nu știa cine sunt am impins-o ca sa o salvez. Mi-a mulțumit,iar eu mi-am continuat drumul. Oricat de mult sunt supărat pe ea,atat de mult o iubesc. Da,inca o iubesc. Vreau din nou să ne ținem de mana,sa ne plimbam,sa vorbim împreuna. Toate aceste gânduri ma fac sa plâng și astfel caut un șervețel,dar găsesc altceva. Găsesc jumătate din cântecul care i l-am scris. Aveam toate variantele ale strofelor mele. Cum au ajuns aici?

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Anna~

Doar dacă sunt un suflet nu înseamnă ca nu pot face nimic. Am descoperit încă un lucru care îmi este de folos. Le-am pus la fiecare strofele care le apartineau ca să-i ajut să se impace. Acum sa văd ce se întâmpla. Sper ca va fi ceva de bine.

~Sfarsitul perspectivei~

Capitol dedicat lui MeNoRa_7.