Capitolul 7

1.1K 88 29
                                    

~Perspectiva Tikki~

După ore întregi în care n-am dormit,am reușit sa adorm,dar Marinette se trezește cu o energie în ea și ma trezește de zici ca venea apocalipsa.

Eu: Marinette,mai încet.

Marinette: Scuze Tikki,dar am vorbit cu Adrien și azi mergem la el ca sa mai vorbim despre miraculosi și alte chestii de genu'

Eu: Ce bine. Nu am adormit decât acum 3 ore pentru ca ma gândeam dacă azi ne vom întâlni cu ei ca sa vorbim despre asta.

Marinette: Poți sa te mai odihnesti în geanta când mergem spre ei adică chiar acum.

Odată ajunsa în geanta adorm imediat. Cred ca am și sforait ^^

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Adrien~

Eu: Plagg,nu mai sta acolo cu brânza ta și ajută-mă sa fac curat pe aici. Vrei sa creadă Marinette ca sunt dezordonat,desi e vina ta.

Plagg: Stai calm puștiule. Batem din palme și poftim,curata cât ai clipi.

Eu: Hai nu te mai da mare. Trebuie sa vorbesc cu tata sa știe ca vine Marinette. Vino,in haina.

Bat la ușa biroului tatălui meu,dar nu a răspuns astfel deschizand încet ușa ca sa văd dacă este. Era acolo,vorbind cu un tablou de-al mamei. Ok,asta nu e ciudat,absolut deloc. Nu prea am înțeles ce zicea,dar știu doar ca este supărat ca mama nu mai e și asta l-a făcut ceea ce este acum. Ma întreb la ce se referea,dar ma gândesc mai încolo. Mai bat odată și de data asta aude.

Eu: Tata,o să vină Marinette pentru a continua proiectul acela,nu am reușit să-l terminam.

Tata: Bine,sa nu ma deranjați.

Și plec. Tocmai la fix ca a sosit Marinette.

Eu: Ai ajuns. Vin-o,trebuie sa vorbim.

Marinette: Ok,nu ma mai trage așa.

Eu: Stai jos. L-am auzit pe tatăl meu ca din cauza ca mama a murit a ajuns el cum e acum. Crezi ca s-a referit la faptul ca este Papillon?

Marinette: Cel mai probabil. Dar mai bine discutam despre ceilalți eroi,nu de tatăl tău ca sa te intristezi.

Eu: Ai dreptate. Deci,cum ai decand sa dai de ceilalți?

Marinette: Încă nu știu,dar ce știu este ca vreau să-i găsesc. Mai ales paunul fiindcă a dispărut și este cel mai ciudat.

Eu: Aici nu te contrazic. A fost ciudat să-l găsim la tata,deci poate i-a făcut el ceva acelei eroine.

Marinette: Se poate. Acum,sa-l lasam pe el și să facem ceva împreuna =))

Eu: Daaa. Nuuu,adica da?

Marinette: N-am înțeles nimic. Am o idee. Să ne transformam și să ne facem de cap,dar fără să dam impresia ca suntem împreuna.

Eu: Decand gândești tu așa?

Marinette: Decand am o relație.

Și începem sa radem,iar apoi ne transformam.

~Perspectiva Marinette~

Umblam linistiti ca Ladybug și Chat Noir parand doar prieteni,dar o mulțime de oameni se uitau după noi. Zici ca eram staruri de cinema,poate chiar mai faimosi :))) Din păcate nu ne-am bucurat mult ca deodată apare un monstru de piatra. Extrem de mult ne-am luptat cu el. La în moment dat credeam ca nu mai putem să-l invingem mai ales ca ma ranisem la mana,dar cu ajutorul lui Chat Noir am reușit să-l deposedam. Acum trebuia sa aflu ce are mana mea. Ne-am detransformat și am mers la spital. Doctorul m-a pansat și bandajat astfel mana revenindu-si în câteva zile,ceea ce era de bine.

Twisted LoveWhere stories live. Discover now