Twisted Love

Capitolul 16

~Perspectiva Anna~

Îmi era din ce în ce mai greu sa țin ascuns de fratele meu ca mama noastră a fost o eroina și încă este și fiindcă tatăl nostru este Papillon a plecat fără sa poată să-l ia cu ea. Încerc din rasputeri sa țin ascuns asta de el,dar încep sa nu mai pot. Și gândindu-mă la asta acum îmi dau seama ca tata m-a rănit și acum nu mai face nimic? Acum ca știe ca sunt fata lui nu vrea să mă rănească. Este tatăl meu pe care de abia l-am cunoscut și o parte din mine îl iubește pentru ca nu am stat cu el indeajuns,dar cealaltă parte simte ca ar trebui să mă indepartez de el fiind Papillon și dacă nu afla ca sunt fata lui m-ar fi rănit incontinuare. Nici nu știu ce sa mai fac. Ba știu. Pe moment ma culc. Ajunsesem acasă,dar nu am vrut sa vorbesc cu Marinette despre faptul ca am fost la Adrien. Ea s-a culcat,dar eu sunt încă trează gândindu-mă la lucrurile care mi-au schimbat complet viața. Decand Marinette a venit în fata ușii mele și după eu am ajuns înapoi în orașul natal toată viața mea s-a schimbat. Cred ca cel mai bine este sa plec din nou deși mi-am regasit fratele pe care acum îl iubesc. Dar cel mai bine va fi dacă plec. Chiar mâine voi pleca fără sa știe Marinette și Adrien. Îmi va fi dor de ei. Ma doare sufletul ca ii părăsesc chiar un pic și de tata îmi va fi dor,dar nu mai pot. Atâtea secrete și minciuni. Adio Paris.

Ma trezesc super devreme și scriu un bilet pentru Marinette și Adrien. Îl las pe biroul lui Marinette,imi fac bagajul și plec. Îmi va fi foarte dor de toți. Și sa lupt alături de ei o să-mi lipseasca.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva Marinette~

Aseară am adormit foarte devreme așa ca m-am trezit foarte devreme. Nu o văd pe Anna,dar presupun ca este jos. Vreau să-i dau mesaj lui Adrien,dar am uitat să-mi bag telefonul la încărcat așa ca trebuie să-i scriu un mail. Când ajung la birou văd un bilet de la Anna. Îl citesc și încep sa plâng. Ma imbrac repede și fug la Adrien. Ii arata biletul și astfel șoferul lui ne duce cu mașina la aeroport. Zborul Annei încă nu plecase. Mergem repede la poarta respectiva și o vedem pe Anna. Adrien alearga ca sa ajungă la Anna pana să se imbarce. Ce bine ca a reușit.

~Sfarsitul perspectivei~

~Perspectiva lui Adrien~

Alerg ca vântul spre Anna și o prind de umar.

Eu: Anna,te rog nu pleca.

Anna: Cum de m-ați ajuns?

Eu: Marinette s-a trezit devreme.

Anna: Trebuie. Este foarte greu pentru mine.

Eu: Și pentru mine,dar putem trece asta împreuna. Suntem frați,de curând și putem trece peste orice împreuna. Promit.

Anna: Pe bune? În regulă. Voi rămâne,dar nu spera să-ți spun ceva de mama.

Eu: Firar. Hai să mergem. Și ca sa fiu mai sigur te-aș ruga sa stai de acum în casa ta. Chiar dacă îți place sa stai cu Marinette.

Anna: Dacă ma rogi.

Eu: Excelent.

Ne îndreptam spre Marinette. Când i-am spus lui Marinette nu s-a supărat. Ba chiar a fost fericita. Acum ,plecam acasă la mine. Marinette își i-a rămas bun,iar eu cu Anna ne ducem să-i spunem tatei ca de acum Anna va sta aici. Cum a auzit i-a zis Annei să se uite unde vrea și să-i spună cum vrea sa arate camera ei. Am ajutat-o și eu. Și-a ales chiar lucruri drăguțe. Tata a sunat imediat,iar în vreo câteva ore camera ei era gata. Mobila,tapetul și decoratiunile erau o combinatie intre Paris și Londra. Avea chiar o camera frumoasa. Parca a pus un zâmbet pe fata ei. Ceea ce îmi plăcea. Am mers în noua camera a Annei și am vorbit. Am vorbit așa mult încât nu mai știam despre ce sa vorbim. Pana la urma eu m-am dus în camera mea ca sa vorbesc cu Marinette la telefon.