Francesca

Capitolul 66

Pe geanta mea am găsit un plic. L-am luat, l-am băgat în geantă și am plecat acasă cu Sergiu, Silvia, Alex, Alin și Maria. M-am dus în cameră la mine, m-am schimbat și m-am pus în pat. Am luat plicul și l-am deschis. În el era o poză cu mine și Vlad. Mi-au dat lacrimile. Pe spatele ei scria: "Uită de asta. Uită de el. Uită de tot. Viața merge înainte. Ești o fată mică și frumoasă, vei mai găsi băieți. Viața ta merge înainte." O lacrimă mi-a curs pe poză, dar am șters-o repede ca să nu se strice.

Nu am să uit de ceea ce-a fost între noi. Nu am să uit de Vlad. Nu am să uit nimic. Chiar dacă viața mea merge înainte. L-am iubit. Îl iubesc. Îl voi iubi.

Am pus poza pe noptieră, am stâns lumina și m-am culcat.

Era duminică, așa că m-am trezit târziu. Mi-a făcut rutina de dimineață și m-am dus în bucătărie. Am luat un bol, mi-am pus lapte și cereale și l-am încălzit. M-am pus la masă și am început să mănânc.

-Ce îți mai plăcea să te dai mare aseară. [Maria]

-Lasă-mă în pace. [eu]

-Ce-ai dragă? Nu mai ai nici-o replică? [Maria]

-Nu mă provoca. [eu]

-Neața! Voi două iar vă certați? [Silvia]

-Silvia, eu am încercat să fiu drăguță cu ea dar ea a început prima. [Maria]

-Hai măi Fran, nu o mai provoca și tu. [Silvia]

-Mda... Eu o provoc. [eu]

Mi-am luat bolul și m-am dus să-l termin în cameră. În timp ce mă schimbat a bătut cineva la ușă.

-Așteaptă! [...] Intră! [eu]

-Neața. Cum de nu stai la bucătărie cu fetele? [Sergiu]

-Eu cu ălea? Mai bine mă împușc. [eu]

-Ce-am vorbit noi? [Sergiu]

-Maria a început, bun? De aia am plecat, ca să nu iasă mai rău. Și mincinoasa a spus că eu am început și Silvia o crede pe ea! [eu]

-Stai liniștită, eu te cred. [Sergiu]

-Sergiu, tu știi ceva despre... Vlad? [eu]

-Nu, de ce? [Sergiu]

-Aseară... Defapt lasă. Nimic. [eu]

-Sigur nu vrei să vorbim despre ceva? [Sergiu]

-Nu, nu contează. [eu]

-Noi mergem cu toții la mall, vii? [Sergiu]

-Nu, nu am chef. [eu]

-Hai că te țin departe de celelalte două. [Sergiu]

-Nu, nu de asta, dar nu am chef, chiar deloc. [eu]

-Bine, atunci stau și eu acasă. [Sergiu]

-Nu, du-te. Nu mai sunt un copilaș, mă descurc și singură. [eu]

-Eu nu-mi las surioara singură. [Sergiu]

-Că veni vorba despre soră, ai spus că-mi povestești ceva. [eu]

-Da... Am avut o soră mai mică. O chema Miruna. Avea 1 an și 3/4 luni. [Sergiu]

-Ce s-a întâmplat cu ea? [eu]

-E un îngeraș acum. [Sergiu]

-Cum s-a întâmplat? [eu]

-Mama și tata se certau. Tata a luat un cuțit și... [Sergiu]

-Îmi pare rău. [eu]

-Apoi a omorât-o și pe mama și a vrut să mă o omoare și pe mine. Dar am fugit. Când m-am întors l-am găsit și pe el mort. [Sergiu]

L-am luat în brațe și l-am strâns tare.

-Eu m-am atașat foarte mult de tine, și nu vreau să pățești și tu ceva, de asta mă comport așa. [Sergiu]

-Știam eu că și tu ai suferit mult. Îmi pare foarte rău. Pun pariu că și ceilalți din casa asta au suferit și de aia sunt așa răi, duri sau cum vrea lumea să vă spună. Dar eu știu că nu sunteți așa, sunteți toți sensibili, și niște foarte buni prieteni. [eu]

S-a uitat atent la mine, mi-a dat părul după ureche și m-a pupat pe obraz. Înainte să plece mi-a spus:

-Îmbracăte frumos că mergem la mall. [Sergiu]

Am zâmbit și-am dat din cap. M-am schimbat din nou în ceva mai elegant și am coborât jos.

-Mergem să o luăm și pe Monica? [eu]

-Sigur, atunci noi plecăm înainte. Ne întâlnim la mall. [Sergiu]

Și așa am făcut. Eu am stat cu Monica iar Maria și Silvia împreună. Fetele cuminți în tabăra lor și fițoasele în tabăra lor. Era o așa aglomerație, abia mai vedeai pe unde mergi. Mă simțeam urmărită, dar nimeni suspect. Când stăteam la masă și mâncam cu toții am observat același tip de la petrecere. Gluga pe cap, privirea fixă spre mine. M-am ridicat și m-am dus după el, dar a plecat. L-am urmărit. La un moment dat l-am pierdut din vedere, pur și simplu. M-am întors la masă.

-Francesca, unde ai plecat așa de-odată? [Sergiu]

-Am văzut un tip care se holba la mine. [eu]

-Iar? [Monica]

-Ce? [Sergiu]

-E imaginația. [Monica]

-Nu! E pe cât se poate de real. [eu]

Nu vroiau să mă creadă, de data asta nici Sergiu. Ne-am întors acasă.

A urmat o lună și jumate de școală plictisitoare. Învățam mai mereu și cu Silvia nu mai stăteam deloc. Ea stătea mai mult cu Maria.

A venit iarna. Afară era foarte frig dar, deși eram deja pe 4 Decembrie, nu a nins. Ca la Halloween profa a organizat o petrecere și eu tot printre cele care cântau și dansau eram.

Eram la repetiții, seara, și îl văd pe Sergiu la ușă.

-Ce cauți aici? Nu am terminat. [eu]

-Am venit să te iau pentru că ai terminat, uită-te la ceas. [Sergiu]

Era deja trecută jumate de oră decând ar fi trebuie să plec acasă. Mi-am luat repede geaca, m-am îmbrăcat și am ieșit. Am avut o surpriză foarte frumoasă. Ningea. Ningea cu fulgi mari și deși. Era așa frumos. Păcat că tot ce era frumos îmi aducea aminte de Vlad. De cât de frumos era când eram împreună. Am urcat în mașină și ne-am dus acasă. Am intrat în cameră și m-am uitat la poza cu Vlad. Am uitat să vă spun: poza care am găsit-o în acel plic de Halloween am pus-o în ramă. Mi-am făcut o ciocolată caldă apoi m-am dus la geam. Silvia, Maria, Alex și Alin se jucau cu zăpada, care era deja destulă. În timp ce beam ciocolata mă gândeam că dacă ar fi fost Vlad aici, acum eram și noi jos, jucândune cu zăpada și sărutândune.

Zilele treceau foarte repede fiindcă repetițiile îmi ocupau tot timpul și mă oboseau foarte tare. În ziua aceea am avut emoții dar mai mici decât au fost la Halloween.

~Seara petrecerii

Costumația mea---> http://www.polyvore.com/christmasfran/set?id=106918861

-Mi-e rău, nu cred că mai fac ceva. [eu]

-Ba da, avem nevoie de tine! Și nu uita că profa a spus că tot tu vei deschide spectacolul. [Monica]

-Mă duc până la baie. [eu]

-Să nu întârzii. [Monica]

M-am dus la baie. M-am răcorit un pic. Am pus mâna pe mâner să ies dar.....