Francesca

Capitolul 43

-Asta nu e bucătăreasa, asta-i fufa lu' Vlad. [tipul 2]

-Atunci o luăm și pe ea cu noi. [tipul 3]

-I-ați mâna asta jegoasă de pe mine! [Eu]

-Pe cine faci tu jegos, fă? [tipul 3]

-Pe tine! [Eu]

Am primit o palmă peste față.

-Învață să-ți ții gura, c***o! [tipul 2]

Au plecat și m-au luat cu ei. M-au legat la gură și la mâini. M-au băgat într-o mașină și am plecat nuștiu unde. Am ajuns la o casă super mare, cu piscină și o grădină imensă. Era înconjurată de o pădure.

-Mișcă! [tipul 1]

Mi-a luat porcăria aia de la gură. M-au în casă. Totul era super, cristal aproape toată casa. M-au dus într-o cameră la etaj și m-a dezlegat la mâini. Eu m-am frecat un pic pentru că mă durea, a fost strâns cam tare.

-Ai grijă ce faci. [tipul 3]

A ieșit și a încuiat ușa. Eram un pic speriată. "În ce te-ai băgat Francesca? Iar? Poate doamna Popescu avea dreptate... Dar îl iubesc!". Intrasem iar în belele pentru că sunt iubita lui Vlad. Tipul s-a întors.

-Câți ani ai? [tipul 3]

Nu i-am răspuns. Mă uitam la el cu dispreț.

-Vorbește că nu te mănânc. [tipul 3]

-15. [Eu]

-Așa mică? Nu credeam că Vlad are așa standarde joase. [tipul 3]

-Ce tot aveți cu el!? [Eu]

-Nu e treaba ta. [tipul 3]

-Și atunci de ce vă luați de mine? [Eu]

-Nu îți facem nimic. [tipul 3]

-De ce toată lumea îi vrea răul? [Eu]

-Pentru că și el a făcut. [tipul 3]

-Eu vreau acasă. [Eu]

-Simte-te ca acasă pentru că vei ceva timp aici. [tipul 3]

-Dar... Nu am telefonul la mine și mama se va îngrijora. [Eu]

-Tu crezi că sunt prost? Știu că nici tu nu ai părinți. [tipul 3]

-Ieși afară din camera mea! [Eu]

-Auzi la ea. Decând e asta camera ta? [tipul 3]

-Decând ai spus să mă simt ca acasă. [Eu]

-------Din perspectiva lui Vlad--------

Ne-am întors acasă. Am intrat și mirosea foarte bine. Lumina era aprinsă dar Francesca nu era la bucătărie.

-Vlad, trebuie să cumperi o farfurie! [Alex]

-De ce? [Eu]

-Iubita ta a spart una și nici măcar nu a strâns. [Alex]

Am dat să mă duc în cameră dar m-am oprit la usa de la sufragerie. Geamul era spart.

-Alex avem probleme. [Eu]

-Ce... Cum s-a spart și ăsta? [Alex]

M-am dus cu viteză în cameră. Hainele din dulapul meu erau aruncate peste tot. Și restul sertarurilor erau deschise și toate obiectele împrăștiate. Telefonul Francescăi era pe jos, spart.

-Alex! [Eu]

M-am dus la el și era la fel.

-Francesca, e? [Alex]

-Nu. Și eu știu cine a fost. [Eu]

-Și eu. Haide. [Alex]

Am luat repede un taxi. Și ne-am dus la cei de la care abia venisem.

-------Din perspectiva Francescăi-------

A ieșit și nu a închis ușa. Mi-am adus aminte de ceva. Am ieșit și am strigat după el.

-Hei! [Eu]

-Ce vrei? [tipul 3]

-Eu nu pot sta îmbrăcată așa mereu. [Eu]

-Se rezolvă. Și apropo eu sunt Nicholas, dar prefer să-mi spui Nic. [Nic]

-Ok, Nic. [Eu]

Eu m-am întors în cameră. El a intrat fără să bată la ușă.

-Ai de gând să vii să îți arăt sau nu? [Nic]

-Ah, haide. [Eu]

M-a dus într-o altă cameră plină de haine de fată, tocuri, genți, bijuterii și cosmetice.

-De unde ai toate astea? [Eu]

-Păi când ai bani, îți permiți și asta. [Nic]

-Și la ce îți trebuie? [Eu]

-Una din modalitățile în care agăț eu fete. Toate se topesc când văd așa ceva. [Nic]

-Eu nu. [Eu]

-Cum să nu. Te las să-ți vezi de treabă. Dacă ai nevoie de ceva suntem jos. [Nic]

Tipi ăștia sunt ciudați. Mă răpească și mă tratează că o fată foarte importantă. Mi-am luat un maieu de seară și o pereche de pantalonași mai largi, ca să dorm bine. M-am dus în cameră și m-am schimbat. Apoi a venit Nic să mă cheme la masă. Am coborât cu el el. M-am pus la masă și am început mâncăm cu toții. Eram eu, Nic, ceilalți doi tipi, încă patru tipi și o doamnă mai în vârstă (bucătăreasa). Duă ce am terminat, m-am ridicat de la masă și am plecat în camera "mea". Am auzit cum au spus:

-Arată binișor pentru o copilă. [tipul 5]

-Mă întreb dacă Vlad a probat-o deja. [tipul 4]

Nu aveam somn așa că am ieșit pe balcon. Pădurea era foarte întunecată, doar luna o mai lumina un pic. M-am pus pe jos, mi-am strâns picioarele în brațe și am început să plâng. Îmi era frică să nu pățesc eu ceva, dar îmi era frică sa nu-i facă lui Vlad rău. A bătut cineva la ușa dar nu am răspuns, așa că a intrat. Era Nic, a venit până la mine.

-De ce plângi? Ți-am spus, nu vei păți nimic. [Nic]

-Știu, dar nu vreau acel să pățească ceva. [Eu]

-Nu-ți pot promite nimic. [Nic]

M-a îmbrățișat dar l-am împins.

-Lasă-mă în pace. [Eu]

Mi-a șters o lacrimă.

-Nu mai plânge degeaba. Și pentru cine? Pentru un golan? Nu merită. [Nic]

-Nu e golan! [Eu]

-Să înțeleg că încă nu s-a culcat cu tine? [Nic]

-De ce ar trebui!? [Eu]

-Oricum după ce o va face te va lăsa, asta cât de curând. [Nic]

-Nu! Taci! Nu știi nimic despre el! A avut ocazia de foarte multe ori dar nu a făcut nimic. [Eu]

Nu a mai spus nimic. M-a luat în brațe, m-a pus în pat și....