Francesca

Capitolul 29

-Ia uitați ce am eu aici! [Alex]

-Ce-ai mai găsit? [Vlad]

Atunci a intrat pe ușa o fată foarte frumoasă la care și Vlad s-a uitat lung. Avea părul roșcat, creț și foarte lung. Era înaltă, slăbuță și îmbrăcată foarte sexy. Eu un pic geloasă am dat încet cu cotul în el.

-Vlad, noi, defapt eu, ar trebui să plec. [eu]

-Vin și eu am spus. [Vlad]

-Ok păi hai. [eu]

Am plecat împreună spre casa mea, de mână. Pe drum Vlad îmi spune:

-Geloasă? [Vlad]

-Eu? Pe cine? [eu]

-Da, tu. Pe fata adusă de Alex acasă. [Vlad]

-Nu, de ce ar trebui? Știu că e mai frumoasă dar cu siguranță nu știe câte știu eu. [eu]

-Deci ești gelosă, asta e de bine, pentru mine. E semn că chiar mă iubești. [Vlad]

M-a sărutat pe frunte și ne-am continuat drumul în liniște. În fața blocului ne-am sărutat apoi ne-am dus fiecare acasă.

Zilele treceau repede, nu mai îmi făceam probleme, Vlad mă înțelegea de minune și uite tot așa de repede a venit vara. Am terminat școala și acum începe distracția.

***

-Vlad astăzi nu pot ieși cu tine, i-am promis Silviei că merg cu ea la mall. S-a cam supărat pentru că în ultimele săptămâni nu prea am stat cu ea, am stat mai mult cu tine. [eu]

-Bine. Dar mâine ieșim da?? [Vlad]

-Normal! Te pup, pa. [eu]

-Pa. [Vlad]

~Call end~

M-am pregătit și am așteptat-o pe Silvia să mergem la shopping. M-a plimbat prin tot mall-ul și și-a cumpărat o mulțime de haine noi, accesorii, pantofi, machiajuri, oje și costume de baie. Eu mi-am luat doar un costum de baie foarte drăguț, zic eu.

-Dormi la mine în seara asta? [Silvia]

-Ok, stai să o sun pe doamna Popescu. [...] S-a făcut. [eu]

-Mai întâi mergem la o pizzerie să mâncăm ok? [Silvia]

-Păi eu aș prefera să mâncăm acasă că nu prea vreau să cheltui banii de tot. Eu nu sunt bogată ca tine, dacă ai uitat. [eu]

-Nici eu nu sunt bogată. [Silvia]

-Nu, dar ai doi părinți care lucrează pentru a-ți aduce bani acasă. Eu nu am pe nimeni... Doar pensia alimentară care a cerut-o doamna Popescu pentru mine. [eu]

-Nu mai știi nimic de ei? [Silvia]

-Nu... Și nici nu mai vreau să știu. [eu]

-Nu contează, în seara asta fac eu cinste. [Silvia]

-Nu trebuie... [eu]

-Ba da. Și dacă nu accepți mă supăr. [Silvia]

-Bine. [eu]

Am mâncat la pizzerie, cum a vrut Silvia. A fost chiar bună. Apoi ne-am dus acasă la ea.

-Bună fetelor! [Mama Silviei]

-Bună mami! [Silvia]

-Bunăseara! [eu]

-Mami, în seara asta Fran doarme la mine. Apropo noi am mâncat deja. [Silvia]

-Bine, atunci să vă distrați. [Mama Silviei]

Ne-am dus în camera Silviei. Am făcut parada modei, ne-am făcut unghiile și multe alte lucruri ca între fete. De mult nu am mai avut o așa zi cu ea. Chiar a fost distractiv.

-Neața! [eu]

-Neața! Micul dejun e gata, haide să mâncăm. [Silvia]

Am coborât în bucătărie și pe masă erau două căni cu capuccino, cornuri, prăjituri, fructe. După ce am mâncat eu am plecat acasă. M-am dus și mi-am făcut o baie. Când eram în fața ușii de la camera mea am auzit:

-Nu credeam că asta e surpriza de la bunica. [el]

Apoi un băiat m-a luat în brațe pe la spate. Eu aș fi vrut să întru în pământ pentru că aveam doar un prosop pe mine. Cu o mână țineam prosopul, m-am întors, și cu cealalta l-am împins.

-Cine ești? Ce vrei? [eu]

-Sunt nepotul proprietarei, iar tu trebuie să fii surpriza mea, nu? [el]

În fața mea se afla un băiat destul de drăguț (nu mai frumos ca Vlad) care avea cred 16 ani. Avea părul un pic ciufulit și avea niște ochi căprui care sclipeau.

-Bun, îmi pare bine să te cunosc, deși într-o situație jenantă, dar eu nu sunt surpriza ta. [eu]

A dat să se apropie de mine.

-Atinci ce cauți aici? [el]

-Aici locuiesc și nu mă atinge. [eu]

-Hai să ne jucăm și noi un pic. [el]

-Am deja un iubit, dacă nu știai. [eu]

-Și ce mă interesează pe mine? [el]

-E în spatele tău. [eu]

A Întors capul speriat cu viteză și nu a văzut pe nimeni.

-Îți place să te joci nu? [el]

-Da, dar nu cum vrei tu. [eu]

Am deschis ușa să intru în cameră dar m-am oprit când el a spus:

-Dacă nu ești pentru mine, ce faci în camera mea? [el]

-Băiețaș, nu mai e camera ta. E camera mea de acum 5 luni dacă nu știai. [eu]

-Cu glumă bună. [el]

Nu l-am mai băgat în seamă și am intrat în cameră. El a intrat după mine. S-a aruncat în pat.

-Ieși afară. [eu]

-Camera mea, fac ce vreau în ea. [el]

-Dacă mă vede cineva aici cu tine dau de belele așa că te rog pleacă. [eu]

-Și dacă nu ce ai să-mi faci? [el]

-Te pocnesc. [eu]

-Da, cum să nu. [el]

-Ai 3 secunde să te ridici și să îți miști fundul afară din camera asta. 1... 2... 3... [eu]

M-am apropiat de el și am dat să-l pocnesc. El m-a prins de mână și s-a uitat în ochii mei.

-Ești prea moale. [el]

M-a tras spre el. Am căzut peste el, și ghiciți: cine a intrat atunci pe ușă?