Capitolul 65

55 3 5
                                    

Era un număr necunoscut. Răspund.

-Alo? Cine e? Alooooooo. [eu]

-Îmi pare rău că te-am deranjat dar nu mai rezistam fără să-ți aud vocea. [el]

Era o voce masculină care îmi aducea un pic aminte de cea a lui Vlad.

-Cine ești? [eu]

-Te iubesc. [el]

-Cine ești? Alo. Alo? [eu]

A închis.

-Cine era? [Monica]

-Habar nu am. [eu]

-Dar ce ți-a spus? [Monica]

-Că era dor de vocea mea și că mă iubește. [eu]

-Ciudat. Acum hai să ne culcăm la loc. [Monica]

-Nu, hai să mâncăm micul dejun. Mai e un pic și trebuie să plecăm la școală. [eu]

Ne-am sculat, ne-am făcut rutina de dimineață și a sunat și Sergiu. Am coborât la el și am pornit cu Ferrari B) la școala.

-Și ce-ați făcut aseară, fetele? [Sergiu]

-Am repetat și suntem super pregătite pentru audiția de azi. [eu]

-Hai săi spunem adevărul: am băut și ne-am culcat cu 20 și ceva de băieți. [Monica]

Am început toți trei să râdem. Am ajuns la școală foarte repede. În clasă Sorin vine la mine.

-Ăla e noul tău iubit? [Sorin]

-Nu, de ce? [eu]

-Mă gândeam, bani, mașină. Am și eu dacă asta vrei. [Sorin]

-Măi, nu mă interesează nimic din porcăriile astea. Sergiu îmi e ca un frate. [eu]

Am terminat acea discuție mulțumită profei, care mi-a spus să vin cu celelalte fete alese pentru baletul de Halloween.

-Voi, ăstea patru zile nu veți mai face ore cu ceilalți. Veți face ore cu mine: dans și muzică non-stop. [profa]

Profa chiar n-a glumit. Au fost patru zile superbe dar și foarte grele. Am stat la școala de dimineața până seara. Am repetat o mulțime de coreografii și de melodii. Ajungeam acasă distrusă, terminată. Norocul meu e că mă ducea și mă lua Sergiu. A sosit ziua cea mare.

~Dimineață.

-Sergiu grăbeștete că am să întârzii! Defapt lasă că mă duc pe jos. [eu]

-Stai pitic că vin acum. [Sergiu]

Am plecat cu viteză și a condus foarte rapid. Acum coborât din mașină și înainte să închid ușa i-am spus:

-Data viitoare conduci mai încet sau conduc eu. [eu]

I-am făcut din ochi, am închis ușa și am fugit în clasă. Nici azi nu am făcut ore dar nici nu am repetat. Am pregătit împreună cu fetele și profa sala pentru în seara asta.

~Seara.

Costumația mea---> http://www.polyvore.com/halloweenfran/set?id=106836071

Eram foarte emoționată. Plus că profa m-a anunțat acum 15 minute că eu cu cântecul meu deschid seara. Mai lipseau 5 minute până să intru în scenă. Am tras cu ochiul să văd câți erau acolo și am rămas mască.

-Fetele eu nu pot face asta! Nu pot! Nu pot! E prea multă lume, dacă greșesc? Dacă nu le place? [eu]

-Va fi super. [Sergiu]

-Sergiu, ce cauți tu aici? [eu]

M-am dus și l-am îmbrățișat.

-Am venit cu Alin să văd piticul meu în lumina reflectoarelor. [Sergiu]

Fetele se holbaui la noi foarte atent.

-Voi doi sunteți împreună? [Colegă]

-Nu, e doar un bun prieten. [eu]

-Nu, e a doua mea soră, piticul meu. [Sergiu]

-Cum adică a doua? [eu]

-Îți povestesc acasă. [Sergiu]

-"SPECTACOLUL ÎNCEPE ÎN 3 MINUTE". [profa]

Atunci am intrat și mai tare în panică. Sergiu mi-a dat un pupic pe frunte, mi-a spus că totul va merge bine și a plecat în sală. Cortina s-a ridicat și spectacolul a început.

-Dragi elevi, bine ați venit la petrecerea de Halloween! Anul acesta cea care v-a da drumul petrecerii este Francesca Marin. S-o aplăudăm călduros! [profa]

Toți au început să aplaude. Eu am inspirat foarte adânc și am intrat în scenă.

-Bună tuturor! Eu sunt Francesca și sper să vă placă ce vă voi cânta în seara asta. [eu]

Am cântat asta---> http://m.youtube.com/watch?v=Cs02PUewkBY

Când am terminat toți m-au aplaudat. Era o senzație super: tu pe scenă, ei te privesc și te aplaudă.

-Vă mulțumusc foarte mult! Acum urmează colega mea Monica. [eu]

În timp ce Monica cânta eu sătean în sus de fericire. Când i-am văzut pe Mădălina și Robert mi-am adus aminte de Vlad. Dacă ar fi fost aici, totul ar fi fost perfect. Monica a terminat și a venit direct la mine și m-a luat în brațe.

-E super când ești acolo, nu-i așa? [eu]

-Da! Am fost minunate!! [Monica]

A venit și Silvia care abia a terminat și ea de cântat.

-Ce tare! E super pe scenă! [Silvia]

Ne-am îmbrățișat, am râs și ne-am distrat până au terminat toate fetele de cântat. Apoi am mai făcut o rundă dar cu alte melodii (desigur). De data asta eu am fost ultima dar am avut o mică problemă. În timp ce cântăm am văzut un tip la ușa din intrarea sălii. M-i s-a părut că e Vlad. Cântăm în continuare, dar nu mai arătăm nicio emoție, mă uitam fix la el și el la mine. Avea ochii ăia căprui care sclipeau, el era. Am terminat melodia m-am dat jos de pe scenă, îndreptându-mă spre el. Și-a pus gluga în cap și a plecat. Eu am mărit pasul, dar am fost oprită de fete.

-Unde pleci? Haide, începem dansurile. [Silvia]

M-am luat de mână și m-au tras după ele. Eu mă uitat tot la ușă. Am dansat câteva dansuri, toți erau cu fețele WoW! Iar fetele aveau un zâmbet imens pe față, mai puțin eu care mă gândeam la Vlad, cred că era Vlad, dar mie așa m-i s-a părut.

-Ce-ai pățit? [Monica]

-L-am văzut. [eu]

-Pe cine? [Monica]

-Pe Vlad. A fost aici. Asta înseamnă că trăiește! [eu]

-Francesca, nu era el. [Monica]

-Da, Fran, e imposibil să fi fost el. A fost imaginația care îți joacă feste. [Silvia]

După ce am terminat spectacolul nostru eram foarte obosite dar și mândre de ceea ce am realizat. Nu știam ce va urma. Poate încă câteva melodii și gata.

-Dragi elevi, asta a fost tot ce au pregătit fetele acestea pentru voi. Vă rog să le aplaudați cu drag! Acum următoare surpriză este asta: vă rog să ieșit în curtea școlii. [profa]

Am ieșit cu toții. Au în început focurile de artificii, iar la sfârșit scria "Happy Halloween!". Apoi ne-am întors în sală. Au mai fost câteva melodii apoi s-a terminat. Eu m-am dus să-mi iau lucrurile ca să pot pleca. Pe geanta mea am găsit.......


FrancescaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum