Francesca

Capitolul 10

-Păi eu și cu Alex suntem împreună. [Silvia]

-Cum așa? [eu]

-Păi mie îmi place de el, iar el mi-a spus că mă place. [Silvia]

-Păi și dacă se folosește de tine? [eu]

-Nu îmi pasă. [Silvia]

-Cum adică nu îți pasă? [eu]

-Nu mai sunt virgină din cauza lui Vlad așa că pot face ce vreu și ce vrea. [Silvia]

-Așa gândești tu? Ești îndrăgostită așa de tare de el? [eu]

-Da... [Silvia]

-Ai grijă ce faci ok? Și dacă ai nevoie mă poți suna oricând. [eu]

-Mulțumesc, pa. [Silvia]

-Pa. [eu]

Închid telefonul și observ un mesaj. Era de la Vlad.

"Ce faci? Vrei să ne vedem?"

Îi răspund:"Poți veni la mine, nu e nimeni acasă emoticon smile:)"

Am mai repetat cu chitara până bate cineva la ușa, adică Vlad.

-Hey, intră! [eu]

-Mulțumesc. Sigur nu deranjez? [Vlad]

-De când ești tu așa de interesat de maniere? [eu]

-De când am chef. Și, ce făceai? [Vlad]

-Repetam la muzică. [eu]

-Hai să auzim. [Vlad]

-Nu, sunt la început. Poate altă dată. [eu]

-Hai că nu râd. [Vlad]

-Bine. [eu]

Am început să cânt, a fost totul bine până când am greșit o notă.

-Vezi? Nu reușesc. [eu]

-Nu a fost așa rău. Dă-mi să-ți arăt. [Vlad]

I-am dat lui chitara și a început să cânte.

-Ai văzut? Nu eașa de greu. [Vlad]

-Nu știam că cânți la chitară. Sinceră să fiu mă întrebam dese ori de ce te-au acceptat la școală. [eu]

-Acum știi. Hai mai încearcă. [Vlad]

Am luat chitara și am mai încercat. Am greșit aceeași notă. Vlad a venit în spatele meu, a pus mâinile peste a mele și m-a ajutat să fac nota care nu îmi reușea. După ce s-a îndepărtat eu m-am dus în bucătărie am luat două sucuri de fructe și o pungă de chipsuri.

-Mulțumesc. [Vlad]

-E casa mea trebuie să te servesc cu ceva. Tu știi ce gânduri are Alex cu Silvia? [eu]

-Ca de obicei, la pat, cred. Nu mi-a spus nimic. [Vlad]

Am mai stat împreună, am mai vorbit, am mai râs iar spre seara Vlad a plecat. M-am dus în cameră la mine să mă pun în pat și când mi-am luat telefonul aveam 7 apeluri pierdute de la Silvia și 12 mesaje. Am sunat-o.

-În sfârșit! Am crezut că ai intrat în pământ! Unde naiba ai fost sau unde naiba ți-ai lăsat telefonul!? [Silvia]

-Nu am fost nicăieri, am stat cu Vlad și aveam telefonul în cameră. [eu]

-Vlad a fost la tine!? [Silvia]

-Da, nu te alarma degeabă că nu am făcut nimic și nici nu suntem împreună. [eu]

-Păcat... [Silvia]

-De ce mai sunat ca o disperată? Aveai nevoie de ceva? [eu]

-Nu, vroiam să văd ce faci. [Silvia]

-Bine, sunt bine. Noapte bună. [eu]

-Noapte bună. [Silvia]

M-am culcat.

Dimineața am plecat la școală foarte devreme. Am stat 15 minute degeaba. Apoi au ajuns Silvia care se ținea de mână cu Alex și cu ei, Vlad.

-Ce faceți? [eu]

-Noi foarte bine. [Silvia] (și se sărută cu Alex)

-Tu? [Vlad]

-Bine, mersi pentru ajutorul de ieri. [eu]

-N-ai pentru ce. [Vlad]

A venit și Robert dar când a văzut că eram cu ăia nu a mai venit.

-Bine, vă las. Mă duc în clasă. [eu]

Am fugit repede după Robert.

-Hey, de ce nu ai venit? [eu]

-Eu nu îi suport pe ăia. [Robert]

-Da... Mădă ce face, mai bine? [eu]

-Nu prea, s-a cam înrăutățit treaba. Plus că părinții ei au aflat că fumează și iau înterzis să se mai întâlnească cu mine. [Robert]

-Off... Eu v-am spus ca vă stricați viețile, dar tu a spus că spun tâmpenii. [eu]

-Aveai dreptate, dar măcar nu ne drogăm ca ăia. [Robert]

-Cine? [eu]

-Compania ta. [Robert]

-Și Silvia? [eu]