Francesca

Capitolul 50

Am început să plâng. Vlad și Maria erau în pat, aproape goi, și se iubeau la nebunie. Când ne-au văzut s-au oprit. Eu am ieșit cu viteză și am plecat. Alex m-a oprit.

-Unde te duci iar? [Alex]

-La Silvia! [eu]

Mi-am smuls mână din a lui și am plecat. Am sunat-o și prin lacrimi și suspini am întrebat-o:

-Silvia, pot să stau în seara asta la tine? [eu]

-Sigur, dar ce ai pățit? [Silvia]

-Îți povestesc acasă. [eu]

Am ajuns la ea și am bătut la ușă. Când a deschis am sărit direct în brațele ei și am început să plâng și mai tare.

-Fran, ce ai pățit? Ți-a făcut cineva ceva? [Silvia]

-Vlad... [eu]

-Ce ți-a făcut? [Silvia]

-M-a înșelat cu Maria! [eu]

-Dar de ce ești roșie pe obraz? A dat în tine!? [Silvia]

-Nu, nu! E de la cum m-am șters. [eu]

Nu i-am spui că a dat în mine altfe cred că lua foc.

-Oricum mâine îl omor! Acum nu mai plânge te rog, știi că nu-ți face bine. [Silvia]

-Dar îl iubesc... Și e foarte greu. Mai ales când i-ai văzut în camera ta, în patul în care dormeam noi. [eu]

-Îmi pare foarte rău. [Silvia]

Am mai stat cu ea, am mai plâns și așa am adormit. Dimineață Silvia era deja trează și avea fața îngrijorată.

-Bună dimineața. [eu]

-Neața, nu e prea bună. Mama ne-a auzit aseară și a decis să meargă cu tine la un orfelinat sau ceva de genu. [Silvia]

-Nu, nu poate face asta! [eu]

-I-am spus să te adopte dar a spus că ai multe influențe proaste. [Silvia]

-Te rog, nu o lăsa să-mi facă asta! [eu]

-Voi încerca. [Silvia]

L-am sunat pe Alex să-mi aducă hainele, dar nu răspundea.

-Silvia, vii cu mine să-mi iau lucrurile? Nu vreau să mai stau acolo și nici nu am chef să merg singură. [eu]

-Bine, haide. [Silvia]

Ne-am dus. Am bătut și ne-a deschis Sergiu.

-Bună, Vlad e acasă? [eu]

-Da, cred că e în camera lui sau își face un duș. [Sergiu]

-Mulțumesc. [eu]

Am urcat scările, urmată de Silvia, și când am ajuns în fața ușii am respirat adânc apoi am bătut. Nu mi-a răspuns așa că am intrat. M-am dus direct unde aveam lucrurile mele și am început să le strâng. Silvia mă ajuta. Când să terminăm a intrat Vlad.

-Francesca, unde ai fost? Stai, ce faci, pleci? [Vlad]

-Da, Vlad! [eu]

-Ascultă-mă. Nu am făcut nimic cu ea. Face parte din trecut. [Vlad]

-Nu ai făcut pentru că v-am întrerupt eu. [eu]

Și-a luat un tricou pe el, dar când l-a ridicat a căzut o pereche chiloți roșii din dantelă. M-am apropiat, i-am luat și am țipat la el: