Francesca

Capitolul 6

-Stai... Vlad vreau să îți spun ceva... Adică să te întreb ceva... Ehm... De ce îți pasă de mine? [eu]

-Nuștiu. [Vlad]

-Cum adică nu știi? [eu]

-Pur și simplu, pari diferită de celelalte și îmi ești simpatică. [Vlad]

-Ah... [eu]

Și Vlad a plecat, iar eu m-am culcat.

Dimineață a venit mama, m-a luat acasă, după prânz a plecat la muncă și a venit Silvia la mine. M-a întrebat cum mă simt și ce mai fac apoi am început din nou subiectul Vlad.

-Nu o să-ți vină să crezi ce a făcut azi la școală! [Silvia]

-Cine? [eu]

-Oare cine? Vlad! [Silvia]

-Ce a mai făcut? [eu]

-A refuzat toate fetele care au vrut să îl sărute. [Silvia]

-Și? [eu]

-Asta înseamnă că e îndrăgostit! [Silvia]

-Bravo lui, pe mine nu mă interesează. [eu]

-Ba trebuie pentru că e îndrăgostit de tine. [Silvia]

-Ba nu e, și dacă ar fi de ce nu îmi spune? [eu]

-De prost! De unde să știu eu. [Silvia]

-Alex a venit la școală? [eu]

-Nu și toți au început să vorbească despre voi doi, că ești încă o fată care i-a căzut în plasă. Până când Vlad a țipat la toți nuștiu de ce. [Silvia]

-Își apăra prietenul. [eu]

-Sau viitoarea iubită. [Silvia]

-Hai lasă-mă. [eu]

-Și mâine vii la școală? [Silvia]

-Da, dar nu fac sport 2 săptămâni și am nevoie de ajutorul cuiva. [eu]

-Ce noroc pe capul tău că nu faci sport. [Silvia]

-Da. Acum fugi până în bucătărie și adu o pungă mare de chipsuri, vreau să ne uităm la o comedie. [eu]

-Ok profa. [Silvia]

Ne-am uitat la Singur acasă 2. Apoi a venit mama, Silvia a plecat și eu m-am pus la somn.

La școală Mădă mă ajuta să merg, Robert era lângă noi iar Silvia abia intrase în clasa ei. Apare Alex. Robert îl împinge.

-Ce vrei? [Robert]

-Stai, Robert. [Mădă]

-Să vorbesc cu Francesca. [Alex]

-Nu acum. [Robert]

-E ok, lasă-l să spună, dar cu condiția că rămân și Mădă și Robert aici. [eu]

-Ok, ascultă. Îmi pare rău pentru ce ți-am făcut, jur că nu a fost cu intenție, eu vroiam doar să te sperii! A venit bou ăla și a dat în mine iar eu am [Alex]

-Gata, nu mai spune! Știu, așa mi-a spus și Vlad. [eu]

-Ah... Păi bine, atunci. [Alex]

A plecat fără să se mai uite iar noi am intrat în clasă, unde toți m-au luat cu întrebări despre cum mă simt și lucruri de astea. În pauză primesc un mesaj:

-Sper să te faci repede bine ca să te pot scoate la un suc. emoticon smile:)

Nu i-am răspuns dar în mintea mea am spus "Awww ce drăguț." L-am arătat fetelor și le-am întrebat:

-Să mă duc? [eu]

-Da! [Silvia]

-Nu! Dacă vrea să facă cum a făcut ce celelalte? [Mădă]

-Nu va face, o place! [Silvia]

-Și pe tine te-a plăcut! [Mădă]

-Dar pe ea o iubește, se vede! [Silvia]

-De unde știi tu? [Mădă]

-De la el! L-am auzit la spital cum vorbea cu ea! [Silvia]

-Ce? Ne-ai spionat? [eu]

-Scuze, dar îmi era frică să nu îți facă ceva. [Silvia]

-Deci să mă duc? [eu]

-Mai întâi făte bine iar apoi te mai gândești. [Mădă]

-Da, ai dreptate. [eu]

Au mai trecut două zile plictisitoare pentru că nu am putut face mai nimic cu piciorul ăsta, dar însfărșit sunt din nou ca înainte. Pe Vlad l-am văzut foarte rar, dar de fiecare dată mi-a zâmbit. Azi am de gând să îi spun dacă mă voi duce cu el.

-Vlad. [eu]

-Da. [Vlad]

-Mai este valabilă oferta de a ieși împreună la un suc? [eu]

-Păi... [Vlad]