Francesca

CAPITOLUL9

Apoi ne-am îndreptat către școală unde am avut surpriza cea mai mare.

Mădă și Robert au plecat în clasă, iar Silvia a început să râdă degeaba, apoi a plecat. Eu am dat să plec dar niște mâini mi-au acoperit ochii și o voce masculină a spus:

-Cine sunt? [el]

-Stai să mă gândesc... Mmmmmmm... Vlad! [eu]

-Corect, și pentru asta primești un cadou! La mulți ani! [Vlad]

-De unde știi că azi e ziua mea? [eu]

-Păi nu e azi 5 Februarie? [Vlad]

-Ba da, cine ți-a spus? [eu]

-Mai contează? [Vlad]

-Mulțumesc. [eu]

Și l-am pupat pe obraz. Am plecat în clasă unde Mădă a venit cu cea mai mare viteză spre mine.

-Cum a fost? Ce ți-a spus? [Mădă]

-Tu sau Silvia? Cine i-a spus? [eu]

-Silvia. [Mădă]

-Nu mai contează. Hai să vedem ce mi-a dat.

Am deschis micuța cutie și înăuntru se afla o brățară cu semnul infinitului, era superbă! Mi-am pus-o imediat și era perfectă. Abia așteptam pauza și uite că a venit. Am fugit imediat să îl caut pe Vlad.

-Mulțumesc! [eu]

-N-ai pentru ce. [Vlad]

-Știi că nu trebuia. [eu]

-Ba da, pentru că îmi ești o bună prietenă. [Vlad]

-Serios? [eu]

-Da, chiar dacă am avut acele... [Vlad]

-Da, da... Vrei să vii în seara asta cu mine și prietenii mei la o pizza? [eu]

-Mi-ar plăcea dar am de făcut ceva cu Alex. [Vlad]

-Poate veni și el dacă vrea. [eu]

-Nu, îmi pare rău. [Vlad]

-Nu-i nimic. Pa și Mulțumesc din nou pentru brățară, este superbă. [eu]

-Pa. [Vlad]

Apoi am plecat în clasă. Am mai avut 2 ore și apoi acasă.

M-am îmbrăcat cu cele cumpărate de Mădă și Robert, m-am machit puțin și am așteptat să vină și ei.

-Arăți bestial! [Silvia]

-Mulțumesc și tu. [eu]

-Hey. [Mădă]

-Ce faceți îndrăgostiților? [eu]

-Păi suntem gata să ne distrăm. [Mădă]

I-am spus mamei că ne întoarcere târziu și am plecat, dar nu înainte să îmi iau la revedere de la tata, care pleca înapoi în Italia.

Am mers mai întâi la un film. A urmat discoteca. Am dansat o mulțime și ne-am distrat de minune. Am băut puțin și am aflat că Robert și Mădălina fumează. Silvia a vrut să încerce dar nu am lăsat-o eu.

-Vă stricați viețile așa! [eu]

-Prostii. [Robert]

Am plecat la un restaurant să mâncăm o pizza. După ce am terminat ne-am întors la discotecă sau club, numai știu.

M-am trezit foarte greu dimineață. Eram cam amețită dar mi-am revenit repede. Am coborât jos și am luat micul dejun.

-Cum a fost aseară? [mama]

-Foarte frumos, ne-am distrat de minune. [eu]

-Și băiatul care te-a adus acasă era iubitul tău? [mama]

-Care băiat? Nu! Trebuie să fi fost Robert, iubitul Mădălinei, prietena mea. [eu]

-Ah. Bine. [mama]

Restul zilei am stat în pat, învățând la știință și repetând o melodie pentru canto la pian.

Ora 07:00. Mă trezesc ușor și merg în baie. Ies, mă îmbrac și merg în bucătărie să iau micul dejun pregătit de mama. Mă uit pe masă și nu era nicio cană, doar un bilețel.

"Am plecat mai devreme la muncă și mă întorc foarte târziu. Ți-am lăsat mâncare în frigider. Cu drag, mama."

Mi-am făcut o cană cu lapte, am băuto și am plecat la școală.

-Hey, unde-i Mădă? [eu]

-Nu vine azi, și cred că nici mâine. A răcit. [Robert]

-Spunei din partea mea să se facă cât mai repede bine. [eu]

-Sigur. [Robert]

A început ora de știință. Mare plictiseală. A doua și a trei-a oră am avut canto. Am învățat să cânt și la un nou instrument: la chitară. Nu prea mă pricepeam dar na, eram abia la început.

Mergeam acasă cu Silvia și Robert. Din spatele nostru strigă cineva.

-Silvia! [Alex]

-Da? Ah, Alex. Vin imediat. Pa. [Silvia]

-Stai așa. Te întâlnești cu el? [eu]

-Îți spun eu mai târziu, pa! [Silvia]

-Pa. [Robert cu mine]

Ajung acasă îmi încălzesc prânzul și mănânc. Apoi mă apuc de teme. După vreo 2/3 ore mă sună Silvia.

-Da? [eu]

-Ce faci? [Silvia]

-Repetam, tu? [eu]

-Abia am ajuns acasă. [Silvia]

-Ce ai făcut? [eu]

-Păi am ieșit cu Alex. [Silvia]

-Și cum a fost? [eu]

-Păi eu și cu Alex......... [Silvia]