Francesca

Capitolul 41

Mi-am pus masca și am luat pistolul pe care Sergiu m-il a întins. Am intrat cu băieții în casă. Eram în casa unei babe de vreo 80-90 ani putred de bogată. Dacă luam și noi ceva nu cred că își dă seama. Am început să cotrobăim prin lucruri. Am luat bijuterii foarte valoroase, 2-3 tablouri, câteva bibelouri și destui bani. Vreți să știți de unde am luat banii? Din camera ei, o cutiuță sub pat cu câteva pastile în ea. Noi am luat banii și am fugit la mașină. Acum știți și voi de unde am eu așa mulți bani.

-Suntem cei mai tari! [eu]

Am bătut palma cu toții și ne-am dus la cei "mari" (niște tipi de 20 ani cu care facem mai mereu schimburi din astea).

-Ce ați adus? [tipi]

Am scos tot înafară de bani, pe ăia îi ținem noi.

-Sunt bune? Bani, și sunt a voastre. [Sergiu]

-S-a făcut. [tipi]

Am primit o sumă foarte foarte mare de bani, ca de obicei. Am împărțit-o în 5 pentru că atâți eram. După ce am luat banii ne-am întors acasă. M-am uitat la ceas și era 5.57. Francesca nu cred că era trează, ceea ce era bine. Am intrat și am avut dreptate: dormea ca un îngeraș. Am scos pistolul și l-am pus în dulapul cu haine. Am pis banii în seiful fin spatele oglinzii. Mi-am dat tricoul jos și m-am pus în pat lâgă ea și m-am culcat.

--------Din perspectiva Francescăi-------

M-am trezit și l-am văzut lângă mine. Am vrut să mă duc să-i pregătesc micul dejun dar mi-am adus aminte că e și Alex în clasă și că nu pot risca. M-am ridicat din pat și pe furiș m-am dus la baie. Când m-am întors m-am apucat să-mi caut hainele, pentru că nu mai știam unde le-am pus. Pe pat nu erau, nici pe noptierlă, nici pe jos, am căutat în dulap și erau acolo. Le-au luat și am observat un obiect pe care nu mi-aș fi putut imagina să-l văd la Vlad: un pistol. Am dat drumul la haine pe jos. L-am luat și l-am examinat un pic să zicem.

-Ce faci cu ăla? [Vlad]

-Nimic, mă uitam. De unde îl ai? [eu]

-De la un prieten. [Vlad]

-Și la ce îți trebuie? [eu]

-La nimic. Acum dă-mi-l. [Vlad]

-Nu, stai un pic. [eu]

-Fran, stai cuminte. [Vlad]

-Sunt cuminte. Mă uit și eu, nu-l mănânc. [eu]

-Știu, dar e periculos. [Vlad]

M-am dus pe balcon.

-Francesca poate te vede cineva! [Vlad]

-Stai liniștit. [eu]

M-am pus în fund, m-am uitat la un copac, am întins pistolul printre gratiile balconului și am tras.

-Francesca! [Vlad]

A venit cu viteză și mi-a smuls pistolul din mână.

-Ți-am spus că nu e o jucărie! [Vlad]

A apărut și disperatul de Alex.

-Ce s-a întâmplat? [Alex]

-Nimic. [Vlad]

M-a văzut. Nu puteam să mă mai ascund.

-Ea ce caută aici? [Alex]

-Am venit să-l văd pe Vlad. [eu]

-Ieși afară din casă, acum! [Alex]

-Alex nu! E iubita mea, dacă pleacă, plec. [Vlad]

-Serios? Chiar așa de mult ții la piticanie asta? [Alex]

M-am ridicat și m-am apropiat de Vlad.

-Da, ți-am spus deja și îți repet: o iubesc! [Vlad]

S-a uitat la mine din cap până în picioare. Nu mă îmbrăcasem încă, tot în tricoul lui Vlad și în atât eram.

-Da, văd că ați fost ocupați în dimineața asta. Și cum a fost? [Alex]

-Alex întreci măsura. [Vlad]

-Vă dau 2 minute să veniți în sufragerie amândoi. [Alex]

A ieșit și a închis ușa.

-Îmi pare rău. [eu]

-N-ai pentru ce. [Vlad]

Și m-a îmbrățișat. Ne-am îmbrăcat și ne-am dus în sufragerie.

-Fiindcă ești cel mai bun prieten al meu o accept. Dar cu niște condiții. [Alex]

-Spune. [Vlad]

-Nu mă mai mințit niciunul. Nu umbli prin lucrurile mele. Să nu te văd prin casă îmbrăcată cum erai în cameră că eu nu mă abțin și nu sunt ca Vlad.

-Deacord. Dar să nu te prind că te iei de ea că te bat, chiar dacă ești prietenul meu. [Vlad]

-Mulțumesc. [eu]

-Și mai am ceva de spus. Te pricepi la gătit? M-am cam săturat să mănânc numai pizza și mâncare de la Mc. [Alex]

-Sigur, ce vrei să vă fac? [eu]

-Orice și desert. Că mi-a făcut ăsta clătite și au fost oribile. [Alex]

Am început să râd. Alex s-a dus în camera lui și a spus să-l chemăm când e gata. Vlad s-a dus să ascundă pistolul cred pentru că nu mi-a spus. Eu m-am apucat să gătesc cu ce am găsit, în cazul ăsta nu prea multe. Am făcut: șnițele de pui cu ou și pesmet; salată de roșii și castraveți; clătite cu gem de prune; clătite cu nutella; clătite cu miere. De băut am scos suc. L-am chemat pe Vlad și el pe Alex. Masa era frumos aranjată și am făcut o impresie bună din prima.

-Arată bine, dar să vedem dacă e bun cum pare. [Alex]

Au început să mănânce. Eu mă uitam la ei cu zâmbetul pe față.

-Bun, îmi place, bravo. [Alex]

-Avem doar suc? [Vlad]

-Da, nimic alcolic. Nu muriți. [eu]

-Tu nu mănânci? [Vlad]

-Nu, mâncați voi. [eu]

-Nu, mănânci și tu. Dacă nu, nu mai mănânc. [Vlad]

Am mâncat și eu altfel nu mânca nici el, ca de obicei. După ce am terminat eu am strâns masa.

-Ai făcut o treabă minunată dar.... [Alex]