Francesca

Capitolul 21

-Nu! Ai avut dreptate! Dar eu nu am vrut să te ascult! [Silvia]

-Eu mă duc să vorbesc cu Alex. [Vlad]

-Silvia, hai să ne liniștim... [eu]

-Nu... [Silvia]

A plecat cu viteză in bucătărie, eu am fugit după ea. A luat în cuțit în mână.

-Nu mai are rost să trăiesc dacă el nu mă vrea! [Silvia]

-Silvia stai potolită! Vlad! [eu]

-Ai fost o prietenă minunată Francesca, dar acum eu trebuie să plec sus, nu mai e nevoie de mine aici. [Silvia]

-Silvia, te rog, nu face tâmpenia asta! Vrei să mă lași singură? Vrei să nu mai fim prietene? [eu]

-Oricum nu vom mai fi, pentru că eu nu voi mai fi. [Silvia]

-Termin-o cu prostiile și lasă ăla din mână. [eu]

-Da? ... Silvia ce vrei să faci? [Vlad]

-Nu se observă? [Silvia]

-Silvia lasă ăla jos! [eu]

-Ce tot țipați in casa mea? ... Stai pe loc! [Alex]

-Să nu îmi spui că îți pasă că nu te cred! [Silvia]

-Nu am spus că îmi pasă dar nu vreau morți în casa mea. Și nici nu te las să folosești cuțitul meu așa că, dă-l încoace. [Alex]

S-a dus spre ea făcându-se că ia cuțitul, dar a apucato strâns pe Silvia și i-a aruncat cuțitul din mână.

-Termino cu toate r********e astea! [Alex]

-Dă-mi drumul! Lasămă! [Silvia]

-Nu am chef! Acum vii cu mine să clarificăm lucrurile. [Alex]

-Nu avem ce clarifica! Tu ești un bou și gata! [Silvia]

A luat-o cu el în camera lui.

--------În camera lui Alex--------

-Nu te mai zbate ca un pește. [Alex]

-Nu vreau să discut nimic cu tine. Și deschide ușa că vreau să plec! [Silvia]

-Nu pleci până nu mă asculți. [Alex]

-Ba plec. [Silvia]

Silvia a încercat să deschidă ușa dar Alex a închis-o cu cheia. Atunci a dat cu pumni în ușa și începând să plângă din nou a spus:

-Ce mai vrei? [Silvia]

-Să mă asculți, să știi și tu de ce te-am înșelat. [Alex]

-Mișcă-te și lasămă să plec. [Silvia]

-Pentru că știu că te întâlneai cu altul. [Alex]

-Ce? [Silvia]

-Crezi că nu am observat cât de des ai plecat în ultima vreme? [Alex]

-Am fost cu Francesca să îi căutăm un cadou și să pregătim petrecerea pentru ziua lui Vlad. [Silvia]

-Da, cum să nu. [Alex]

-Așa a fost, cretinule! [Silvia]

-Atunci vino să te iubesc. [Alex]

-Nu! Nu am nevoie de tine! Acum lasămă să plec! [Silvia]

-Bine, tu pierzi. [Alex]

-Greșit! Tu ai pierdut, pentru că alta ca mine, care să îți facă toate poftele nu mai găsești. [Silvia]

--------Din perspectiva Francescăi--------

Silvia a ieșit din camera lui Alex supărată, plângând. Și-a luat geanta și a plecat.

-Nu vreau să pățesc ca ea... [eu]

-Nu vei păți. [Vlad]

M-a luat în brațe apoi a început să mă sărute. În momentul ăla a Ieșiți Alex.

-Da duceți-vă d******i în cameră să vă f****i! [Alex]

-Lasă că plecăm și învață să vorbești mai frumos. [eu]

-E mă doare pe mine în c** că nu îți convine ție cum vorbesc eu. [Alex]

-Nu întrece măsura! Hai Francesca. [Vlad]

Am plecat în plimbare. Mă tinea de mână ușor. Mergeam și vorbeam. Din când în când se mai uita la mine. Acele ore petrecute cu el au trecut imediat. Și așa multe altele.

A venit seara petrecerii. Am invitat câțiva prieteni de-a lui. Am cumpărat multă mâncare și băutură. L-am trimis să cumpere nu știu ce porcării (multe, foarte multe) ca să pot pregăti casa. Au venit și invitații am stâns luminile și când a intrat el:

-La mulți ani! [Toți]

-Mulțumesc, sincer să fiu nu mă așteptam, mai ales că am crezut că Francesca nici nu-și aduce aminte. [Vlad]

-Am vrut să fie o surpriză. La mulți ani, iubitule! [eu]

L-am sărutat foarte tare apoi a început petrecerea. Toți se distrau de minune: muzica era la maxim, mâncarea era bună și băutura curgea. Silvia refuza toți băieții iar Alex se chinuia să ducă în camera lui fiecare fată. După despărțirea de Silvia nu a mai avut parte de vreo partidă de dragoste. Am scos aparatul și am făcut mii de poze. La momentul tortului i-am pus cifrele invers, în loc de 17, 71. A fost o glumă foarte frumoasă iar pe o poză pusă pe Facebook am scris: "Avem un bătrânel printre noi". Am jucat sticluța. Nu prea am vrut dar m-au convins. Am sărutat doi prieteni de a lui Vlad și pe el. Vlad a sărutat o colegă de clasă de-a lui și pe mine.

Alex nu a jucat pentru că era în cameră cu unu. Silvia a stat și s-a uitat, nu au reușit să o convingă să joace. După joc un prieten de-a lui Vlad îi spune:

-Acum știu de ce îți place pitica. Sărută chiar foarte bine. E bună și la pat?

-Nu îmi place, o iubesc. Și ce fac eu cu ea nu te interesează.

Am sunat și am mai comandat câteva pizza pentru că nouă chiar dacă mâncasem cât vacile, înce ne era foame. La masă nuștiu cine a aruncat o felie de pizza, și uite așa a început o mare bătălie. Am jucat apoi Adevăr sau Provocare.

-Francesca: adevăr sau provocare? [prietenii]

-Adevăr. [eu]

-Adevărat că stai cu Vlad doar pentru că e șmecher? [prietenii]

-Nu. Stau cu el pentru că îl iubesc! [eu]

-Alex: adevăr sau provocare? [prietenii]

-Provocare! [Alex]

-Te provoc să faci steaptise! [prietenii]

Ăsta a fost unul dintre cele mai tari momente. Alex s-a suit pe masă și cu niște mișcări foarte sexy și-a dat jos tricoul și pantalonii.

-Wooooooow!!! [Toți]

Am continuat să ne jucăm.

-Vlad: adevăr sau provocare? [prietenii]

-Adevăr. [Vlad]

-E adevărat că ai vrea să te culci cu Francesca? [prietenii]

-Da. Dar... Doar când va fi ea pregătită. [Vlad]

-Vlad: adevăr sau provocare? [prietenii]

-Tot eu? [Vlad]

-Da, tot tu! [prietenii]

-Provocare. [Vlad]