Francesca

Capitolul 13

Nu îmi venea să cred ce văd în fața ochilor: mama și tata!

-Mamă! Tată! [eu]

I-am luat în brațe și i-am strâns foarte tare. Eram așa fericită. Nu mă așteptam ca tata să se întoarcă așa de repede, dar cum a spus și mama, tata e un om puternic. Dar fericirea mea nu a durat mult.

-Scumpo, nu știu cum să-ți spun, dar... [mama]

-Ne-am gândit să ne mutăm în Italia. E mai bine. [tata]

-Ce? Nu! Nu acum, vă rog. Mi-am făcut prieteni și chiar țin la ei! Nu vreau să îi las și pe ăștia. [eu]

-Decizia a fost deja luată. Vom pleca mâine seară. Acum haide să ne culcăm că noi suntem obosiți. [tata]

-Dar... [eu]

-Nici un dar. Așa va rămâne. [tata]

Am plecat în camera mea și am trântit ușa în spatele meu. Mie îmi place aici, nu vreau să plec. Toată noaptea nu prea am dormit iar dimineață am plecat direct la școală, fără să mânânc sau îi salut pe ai mei.

-Bună, ce faci? [Silvia]

-Nu prea bine, tu? [eu]

-Eu foarte bine. Dar ce s-a întâmplat? [Silvia]

-S-au întors mama și tata. [eu]

-Păi asta e o veste super! [Silvia]

-Ba nu. Vor să plecăm în Italia, pentru totdeauna. Spun că e mai bine așa. [eu]

-Dar eu vreau să rămâi aici cu mine... [Silvia]

-Și eu... Dar tu, cum de ești așa fericită? [eu]

-M-am culcat cu Alex. [Silvia]

-Ce!? Cum!? Când? Și asta e de bine? [eu]

-Da! [Silvia]

-Ok, dacă spui tu. [eu]

Apoi fiecare a mers în clasa ei. Mădă și Robert erau absenți iar eu îmi imaginasem deja de ce. Orele au fost plictisitoare, dar mai bine nu se mai terminau și rămâneam la școală, ca să nu mai plec în Italia.

-Scumpo, fugi și fă-ți bagajul. [mama]

-Nu, eu nu vin. [eu]

-Am spus să nu mai comentezi! [tata]

-Știi ceva!? Era mai bine fără voi! Mă înțelegeam perfect cu doamna Popescu, ba chiar mai bine decât cu voi! [eu]

S-au uitat urât la mine dar nu au mai spus nimic. Eu am plecat în camera mea. Am stat închisă ore bună, dar bagajele tot nu le-am făcut. Sosise ora de plecare.

-Francesca, ieși afară! Trebuie să plecăm. [tata]

-Eu nu vin. [eu]

-Păi cine a spus că vii? Plecăm noi. Am vorbit cu doamna Popescu și a spus că poți rămâne la ea. [tata]

-Serios? Și apartamentul îmi rămâne mie? [eu]

-Nu, apartamentul îl vindem. Tu vei sta la doamna Popescu. Noi îți vom trimite bani în fiecare lună. Ai grijă pentru ce îi folosești. [tata]

-Bine, mă duc să îmi fac bagajele. [eu]

[...]

-Haide scumpo, grăbeștete! [mama]

-Sunt gata. [eu]

Am coborât la doamna Popescu, mi-am lăsat bagajele și am coborât cu părinții mei până jos.

-Să ai grijă ce faci. [tata]

-Și să o asculți pe doamna Popescu. [mama]

-Da. Și voi să aveți grijă. [eu]

I-am pupat și au plecat. Îmi părea rău că trebuiau să plece dar eram fericită că eu am rămas aici.

Doamna Popescu mi-a arătat noua mea cameră și apoi m-am instalat. Am mâncat o friptură de pui super delicioasă cu suc de fructe făcut în casă. Am dormit chiar bine, mă simțeam deja ca acasă la mine.

La școală am povestit tot prietenilor și am chiulit pentru prima oară, pentru mine, de la ore, cu toții.

-Sigur nu o încurcăm? [eu]

-Ai note bune, ești eleva model. Îi spui că îți era rău și ai scăpat. [Alex]

-Stai calmă, că prea mult te agiți. [Silvia]

-Da, dar pentru voi nu e prima oară. [eu]

Ne-am plimbat prin oraș, am râs, am făcut poze dar apoi ne-am despărțit: Mădălina cu Robert au plecat la hotel; Silvia și Alex au plecat acasă la el; eu cu Vlad am rămas singurei în parc.

-Hai să bem un suc, fac eu cinste. [Vlad]

-Ok. [eu]

[...]

-Ești un pic stresată nu? [Vlad]

-Poate pentru că e prima zi fără ai mei, dar mă voi obișnui. [eu]

-Facem un joc ca să te relaxezi. [Vlad]

-Spune, te ascult. [eu]

-Te voi face să spui "îmi placi", ok? [Vlad]

-Să te văd. [eu]

-Spune "Bună". [Vlad]

-Bună. [eu]

-Spune "Albastru". [Vlad]

-Albastru. [eu]

-Spune "15". [Vlad]

-15. [eu]

-Ți-am spus eu că te voi face să spui 15. [Vlad]

-Ba nu. Ai spus că mă vei face să spun "îmi placi". [eu]

-Tocmai ai spus-o. [Vlad]

-Nu cred, ești un hoț! [eu]

-Bine, și tu îmi placi. [Vlad]