Francesca

Capitolul 27

Mergeam încet. Când am ajuns în fața ușii mi-am întors privirea spre Vlad. Era nervos și avea ochii roșii. Apoi am intrat în birou.

-E mai bine aici? Nu avem pat, dar merge și pe birou. [Tipul]

Nu știam ce să fac, ce să spun. M-a luat, m-a pus pe birou și m-a sărutat.

-Ai de gând să faci ceva sau trebuie să aplic metodele dure? [Tipul]

A început să mă sărute. Limba lui vroia la mine dar eu nu îl lăsam. Totuși îl sărutam normal, nimic mai mult.

-De ce te opui? [Tipul]

-Pentru că am chef. [eu]

L-am mușcat ușor de buză.

-Deci îți place să te joci. Hai să te văd. [Tipul]

M-ă săruta și și-a băgat mainile pe sub bluza mea. A dat-o jos repede și a început să mă sărute pe piept. Eu începusem să tremur încet. Și-a dat tricoul jos și a continuat să mă sărute. Știam că nu era atent așa că am pus mâna pe pistolul din buzunarului lui. Continuând să îl sărut m-am dat jos de pe birou și l-am împins spre perete. I-am luat pistolul, am încetat să îl sărut și m-am dat înapoi. Am îndreptat pistolul spre el.

-Dacă te miști sau încerci să faci ceva trag! [eu]

-Ești deșteaptă, dar să văd cum pleci de aici. [Tipul]

-Nu plec, stai liniștit. Mai întâi îmi ajut prietenii și iubitul. [eu]

-Știi că te-a înșelat? Și acum și tu pe el. [Tipul]

-Taci! [eu]

Mi-am luat repede bluza pe mine, am luat telefonul de pe birou și am sunat la poliție.

-Suntem... Unde suntem? Spune! [...] Într-o fabrică părăsită de la marginea orașului, în parte de sud. [eu]

Am închis și am ieșit ușor din birou. Toți se uitau cum un tip era aproape să o violeze pe Silvia. Dar nu a făcut-o mulțumită mie. Am îndreptat pistolul spre el și am tras. Nu îmi venea să cred că am făcut-o. Am început să fug spre Silvia. Tipul nu era mort, dar era rănit destul de grav cred. Era la pământ și abia respira. Am îmbrățișat-o și abia după mi-am amintit că mai sunt golani pe acolo. Prea târziu pentru că, când m-am întors, unul era în fața mea și mi-a smuls pistolul din mână. Apoi a venit șefu' lui și m-a pocnit din nou. Silvia, după ce s-a îmbrăcat în viteză, a luat scaunul și a încercat să deie în cel care mă ținea dar a fost prinsă de cel care m-a dus în birou. Șefu' lor m-a mai pocnit o dată apoi a scos un pistol și l-a îndreptat spre Vlad.

-Poliția!! Nu mișcă nimeni!!

Au tras în mâna celui cu pistol, ca să nu tragă. Apoi au venit și au pus cățușele proștilor ălora și i-au dezlegat pe Alex și Vlad. Eu sărit în brațele lui Vlad și l-am strâns foarte tare. Avea un ochi vânăt și buza spartă, și cu siguranță asta nu era tot. Apoi am plecat cu poliția la secție unde am dat declarații și lucruri de astea. Au sunat părinții noștri. Ai mei nu au răspuns; a lui Silvia au venit imediat; a lui Alex sunt în altă țară și nu au cum să vină; a lui Vlad nu mai sunt. S-a ajuns la concluzia că Silvia a fost pedepsită, nu mai avea nevoie nicăieri decât la școală și nici nu mai avea voie să-l vadă pe Alex, iar eu la fel, pe mine m-a pedepsit doamna Popescu. Ceea ce mă durea cel mai mult era că nu îi pot vedea pe Vlad: acum doamna Popescu îl considera un golan ca toți ceilalți, dar el nu e așa!

-Vă rog, lăsațimă să-l sun măcar. [eu]

-Nu, îmi pare rău să îți impun ceva dar eu nu vreau să te văd cu un golan. [dna Popescu]

-Dar nu e! Numai e! [eu]

-Francesca, te rog... [dna Popescu]

-Bine... [eu]

Treceau zilele iar eu nici la școală nu puteam sta cu Vlad pentru că doamna Popescu vorbise cu profesorii. Nu mă mai duceam nici la muncă. Trecuse o săptămână iar eu nu prea mai mâncam și nu mai aveam chef de viață.

-Francesca... [dna Popescu]

-Da. [eu]

-Chiar îl iubești? [dna Popescu]

-Da. [eu]

-Și ai încredere în el? [dna Popescu]

-Da. [eu]

-Nu ți-e frică că îți face ceva rău? [dna Popescu]

-Nu. Am încredere în el. [eu]

-Păi, atunci sună-l și cheamă-l aici. Trebuie să vorbesc cu el. [dna Popescu]

-Imediat! [eu]

Am fugit în cameră și l-am sunat pe Vlad:

-Vin-o imediat la mine! Doamna Popescu vrea să vorbească cu tine. [eu]

-În 10 minute sunt la tine. [Vlad]

Nici nu au trecut 10 minute că a bătut la ușa.

-Mă duc eu! [eu]

-Nu, l-am chemat să stea de vorbă cu mine nu cu tine. Vreau să te duci în cameră. [dna Popescu]

-Dar nu pot nici să îl văd măcar un pic? Să văd dacă i-au trecut vânătăile? [eu]

-Lasă că îți spun eu după. [dna Popescu]

-Bine... [eu]

M-am dus în cameră la mine supărată.

--------Din perspectiva doamnei Popescu--------

M-am dus și i-am deschis.

-Bunăseara. [Vlad]

-Bună. Intră, avem multe de vorbit. [eu]

Ne-am dus în bucătărie, ne-am făcut comozi și am început să-l interoghez.

-Câți ani ai tu, Vlad? [eu]

-17. [Vlad]

-Nu crezi că ești cam mare pentru Francesca? Chiar o iubești sau e doar o jucărie pentru tine? [eu]

-Chiar o iubesc, vă jur. [Vlad]

-Pentru binele ei ai fi în stare de a te despărți de ea? [eu]

-Dacă ea asta vrea... [Vlad]

-Dar eu nu am spus că asta vrea ea. Și ea te iubește iar tu ești prima ei dragoste așa că ia grijă cum te comporți cu ea. [eu]

-Asta înseamnă că pot să continui relația cu ea? [Vlad]

-Doar dacă îmi răspunzi sincer la această întrebare:...........